Soferita Violeta (episodul 1). Sau..despre cum e sa fii femeie incepatoare la volan.

Imi amintea cineva, de curand, de o faza mai veche..adica e chiar veche de tot, daca ma gandesc si socotesc bine ca au trecut aproape douaj de ani de la ea.
Unul dintre lucrurile cu care ma mandresc acum, mai ales femeie fiind, este felul in care sofez. Desi exista si plangeri ca as fi cam smucita (si poate ca sunt..caci la sofat sunt mai baiat asa..de fel).
Asta nu inseamna ca am fost mereu asa.
Daca ar fi sa imi amintesc una dintre cel mai spectaculoase faze..ah,well, stiu la care m-as opri.
Eram prin 1999, primavara. Aveam carnet de câteva luni. Masina de job. Un Matiz albastru, simpatic si fasnet si, credeam eu, destul de ok pt ce aveam eu nevoie. Prima mea masina...
Lucram pentru o multinationala, eram unicul lor angajat din Romania, home office job, dacs stiti cam ce presupune asta. Marketing, PR, sef in Germania, coleg ungur care ma ajuta cand faceam seminarii prin tara. Eu cu marketingul si textele, el pe tehnic.
Si, iaca asa...intr-un frumos aprilie..ma trezesc ca avem de tinut doua prezentari, la o zi distanta una de alta. Una la Targu Mures, a doua in Timisoara.
Happy happy, joy joy.
Umplu eu, fericita, portbagajul mașinii cu tot felul de mteriale promoționale si hai la drum. Cine a avut Matiz, cine nu a avut dar a văzut vreodată un Matiz, stie ce usor se umple acel portbagaj.
Si purced la drum.
Rețineți,da?!, eram sofer abia de 4 luni...

Vreme frumosa in Bucuresti, soare, cald, primavara minunata. Eu cu gura pana la urechi. Muzică preferată in za car, eu cantam fericita.. Ce mai, jobul ideal.

Cand ma apropiam eu cu spor de Sighișoara..a inceput o mare ploaie. Dar din aia cu spume si bulbuci, cu tunete, cu fulgere, tot tacâmul.
Nuuuuuu...nu m-a speriat. Ranjeam inca fericita, caci daca ploua asa era semn ca venea vara, nu? Iar eu eram (si sunt) mare fan al anotimpului asta numit vara. In plus, drumul era liber, soarele (cat se mai ghicea din el de sub nori) se pregatea sa apuna, culori minunate pe cer... Poezie adevarata!
Ei...si cum conduceam eu asaaaa...cantand fericita..iata ca vine, nu, nu un sol de pace, cum ar zice poetul, ci un..CAL.
De fapt, ca sa respect adevarul istoric, nici nu am inteles exact ce se intampla.
Stiu doar ca am auzt o mare trosnitura, ca Matizul meu cel nou si dragut  s-a mutat pe contrasens (unde, din fericire pentru el, dar mai ales pentru mine, nu venea nimic), ca nu am mai controlat de nicio culoare volanul si ca, dupa ce doua picioare incopitate au trosnit masina in care ma aflam, ma priveam ochi in ochi cu un....cal.
Frumos calul...nah, ce sa zic. Picioare lungi, copite putermice, ochi expresivi. O..ceva..caruta parca..prinsa de el.
Motorul s-a oprit, desigur, pt ca asa se intampla cnd iei piciorul/picioarele de pe pedale..de pe toate pedalele!!!!...si ramai clipind tamp in mijlocul unei sosele.
Caci cam atat am fost in stare sa fac.

Bietul cal, frumos..ca doar v-am zis...era pe campul de langa sosea. Se speriase de un tunet sau de un fulger (cel putin asa mi-a explicat stăpânul lui, care a venit si se ținea cu mainile de cap vaitandu-se... Acu', nah, nici nu pricep de ce sa vaita, ca doar calu' era bine mersi...masina mea nu!!  Nici creierii mei, nu!)
Eu nu rationam prea bine. De fapt, eu nu mai rationam deloc. Imi bataiau genunchii si aveam stomacul ghem. Abia dupa câteva minute am vazut paguba: oglinda mea din dreapta atarna lesinata, prinsa in niste fire (da,mah, avea si Matizul oglinzi electrice,da?!?!)..iar usa din dreapta purta (cu mandrie as putea spune, caci parca se stramba la.mine, sfidatoare!) urme de copite.

Dupa ce a plecat calul (..cu tot cu stapan, desigur), dupa ce am bocit de mi-au sarit ochii din cap (nah, descarcare nervoasa, io asa ma manifest..), am facut ce ar fi facut orice om normal. (Ma rog, cam cat de normal mai poate sa fie in momente de genul ala..): m-am dat jos din mașină ca sa rezolv naibii problema oglinzii atarnator-bataitoare.
Asta insemnand ca am sunat un prieten(deh, femeie!!), am cautat-asa cum mi-a recomandat- trusa de scule...si am demontat oglinda.
Ah, desigur, trusa era sub toate bagajele din portbagaj(va amintiti ca v-am.zis ce minuscul este un portbagaj de Matiz?! Totusi..ce multe erau in el..). Asa ca, sub o ploaie in spume, cine scotea toate bagajele din portbagaj?? Injurand, desigur.
Mai exact, cine scotea bagajele din portbagaj, injurand, sub privirile si comentariile unor soldati care coborau si ei (Dumnezeu stie de ce acolo, de ce atunci!!??) dintr-un camion cu prelata?!?!
Tot raul spre bine: vazand ca ies flacari din mine,(desi, da, ploua in spume, ele.nu erau stinse nici macar de ploaia aia) baietii au sarit in ajutorul meu: mi-au demontat oglinda,mi-au bagat o punga (yeap!!!) in gauroiul lasat de ea si mi-au urat drum bun mai departe.
Probabil usor ironic, dar cui ii mai pasa?!?!
Ceea ce am si avut....o vreme..😂😂
-continuarea in episodul urmator-





Comentarii