Postări

Se afișează postări din septembrie, 2017

Femeia, Oltcitul, Tv-ul si pastiluta roz de dupa.

Anul de gratie 2001. Parasesc jobul home office, in favoarea unuia pe sales B2B, intr-o firma care isi avea sediul la aprox 25 km de casa mea.. Mai exact aproape de Otopeni. Pentru cine nu stie sau nu isi aduce aminte, doresc sa spun ca de la Baneasa pana la podul Otopeni erau doua benzi pe sens, nu cate sunt acum; nu era niciun pod; nu exista nici Mallul din Baneasa, implicit nu existau prea multe mijloace de transport. Mai eaxct era unul singur: autobuzul 783, expressul ala care pleca de pe la Unirea si mergea pana la aeroportul Otopeni.

Asa ca..se cerea o masina. Urgent. Adica foarte urgent, caci pricepusem rapid ca a schimba nshpe mijloace de transport pana la munca nu e deloc visul vietii mele!!(luam un tramvai, apoi un metrou, apoi 783..Iara asta trecea din 15 in 15 minute, so..daca ratam la minut, dardaiam pana ma lua benga in statie la Piata Victoriei)
Am socotit eu ce-am socotit si am ajuns la concluzia ca tot ce imi pot permite este un Oltcit. Ca, nah, pe vremea aia eram fat…

Soferita Violeta (episodul 1). Sau..despre cum e sa fii femeie incepatoare la volan.

Imi amintea cineva, de curand, de o faza mai veche..adica e chiar veche de tot, daca ma gandesc si socotesc bine ca au trecut aproape douaj de ani de la ea.
Unul dintre lucrurile cu care ma mandresc acum, mai ales femeie fiind, este felul in care sofez. Desi exista si plangeri ca as fi cam smucita (si poate ca sunt..caci la sofat sunt mai baiat asa..de fel).
Asta nu inseamna ca am fost mereu asa.
Daca ar fi sa imi amintesc una dintre cel mai spectaculoase faze..ah,well, stiu la care m-as opri.
Eram prin 1999, primavara. Aveam carnet de câteva luni. Masina de job. Un Matiz albastru, simpatic si fasnet si, credeam eu, destul de ok pt ce aveam eu nevoie. Prima mea masina...
Lucram pentru o multinationala, eram unicul lor angajat din Romania, home office job, dacs stiti cam ce presupune asta. Marketing, PR, sef in Germania, coleg ungur care ma ajuta cand faceam seminarii prin tara. Eu cu marketingul si textele, el pe tehnic.
Si, iaca asa...intr-un frumos aprilie..ma trezesc ca avem de tin…

Septembrie

Stati pe aproape caci..desi lipsesc mult de pe aici (normal, sunt ocupata cu traitul real si destul de pe repede inainte..) ma reinventez. In curand voi scrie altundeva, altfel, despre altele.
Pana atunci...update-urile din viata noastra sunt cam asa..
Weekend fara tableta.
Minunat. Joaca multa. Redescoperite jucarii si jocuri vechi, uitate, prafuite deja. Incantat. El. Si eu. Vorbit mult.

Weekend cu genunchi, coate, palme julite. Vinete si umflate. Eu, nu el. Am zburat de pe trotineta, m-am busit zdravan de asflat. Am fost deliciul unora de la o terasa..caci, desigur, asa cadere spectaculoasa nu puteam sa o fac fara public. Mda...  Genunchi varza. Cool, babe...visul vietii mele sa imi tarasc un picior.


Oboseli. De toamna.
Dezamagiri de toamna.
Ale mamei.
Oameni, neintamplari,intamplari.
Le depaseste ca,nah, majora si vaccinata.


Copilul a raspuns intrebarii "ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" cu cel mai matur rapuns "nu stiu inca , deocamdata sunt inca mic. Dar..sigu…

Incantare si hlizeli in trafic

Stateam azi, cu Andrei, semiblocati in coloana luuuunga de masini catre Piata Sudului.
Pe langa noi trece un biciclist. De cand "probez" biciclete (eu, nu copilul!) am devenit mai atenta la cele pe care le vad pe strazi, in trafic. Doar ca..uitandu-ma la asta,m-a apucat rasul. La propriu. Era un ..pusti/nene..ca,nah, dupa spate nu am putut aprecia varsta..care avea nadragii muuult cazuti si ii iesea juma de fund cu tot cu chilotii aferenti din pantaloni.
Intrebata de kinder de ce rad, am avut pornirea sa nu ii raspund ce imi trecea prin cap, dar..in ultima secunda ..m-am razgandit.
-Ia uite, Andrei,cum ii vedem domnului ala chilotii cu model de tabla de sah..stii la ce ma gandeam..daca scoteam mana pe geam, in timp ce trecea si tzac, il agatam de elasticul de la chiloti..?
(Totul spus in timp ce radeam...pt ca,nah, asta sunt..eu am imagini cu ceea ce spun..intotdeauna..)
Copilul incepe sa rada si..
-Haaaaahaaaaa...mamiiiii...si ii trageam jos de pe el si..hahahaha...ii arunc…

Vara noastra

Desi inca e cald, desi la noi inca nu a inceput scoala—caci mai are pana face 6-, ma incearca asa un sentiment de vara-i gata…s-a dus si asta.. Ma incearca si impresia unui inceput, ca de septembrie...caci cumva in sufletul meu septembrie ramane o luna a inceputurilor. Dar cate sa mai incep, cate oare as mai putea sa tot incep?? oricat de iubitoare de inceputuri as fi eu…? In general nu stau sa ma uit prea mult in spate, pe de o parte pentru ca n-am timp de privit in urma, pe de alta parte pt ca si daca privesc nu am ce sa schimb, dar..daaaaar… de data asta arunc un ochi (bine, hai, pe-amandoiJ) peste umar catre vara noastra. A fost o vara pe repede inainte, cu mici pauze de respiro. Parca abia a inceput ca s-a si terminat.. Am calatorit in vara asta cat as fi vrut? Nu, categoric nu! Doua luni n-am avut carnet, asadar mobilitatea mea/noastra a avut mult de suferit. M-am trezit prea tarziu ca sa plec cu gasca de prieteni familisti in Grecia, asa ca n-am ajuns nici anul asta pe acolo. M-am am…