Postări

Se afișează postări din martie, 2016

Teatrul de Vara din Bazilescu

Am ajuns aseara , pentru prima oara, in parcul Bazilescu. Frumos, curat, ingrijit, cu trei locuri de joaca pentru mai multe categorii de varsta, cu vreo 3 si pentru adulti, cu doua grupuri de masinute din alea cu fise... Arborii sunt maaari, exista printre ei chiar ramasite din Codrii Vlasiei, asa ca pot presupune ca (la vara) va fi si umbra.. Pentru noi pare o alternativa ok, data fiind apropierea de casa in care locuim in acest moment. (cu masina am facut 5 minute, la ora de varf)

Mi-a placut parcul, inca nu m-am prins exact care-i calitatea celor care il frecventeaza, asta urmeaza sa aflam dupa mai multe vizite.. Cele cateva interactiuni au fost destul de ok..

Cert este ca, dupa ce se inserase deja, am trecut pe langa o constructie parasita, imensa, o ruina efectiv, care mie personal mi s-a parut creepy si m-a facut sa imprim copilului o viteza ceva mai mare decat de obicei.. Ceva gen amfiteatru, am sesizat si Lira care troneaza -inca?- deasupra a ceea ce , candva, a fost intrarea.…

Lectie deschisa FasTracKids

28 martie 2016
A fost speciala seara trecuta. Andrei, care frecventeaza din nou FasTracKids, a avut "lectie deschisa pentru parinti". Adica am stat parinte si copil, amandoi, cele doua ore cat a durat lectia/cursul lui. Nu doar noi doi, desigur, ci toti cei 12-13 copii impreuna cu un parinte/insotitor. Nu voi vorbi despre cum a fost el, nu voi vorbi nici macar despre cum am fost eu pe parcursul acestor ore. (Desi, sincer va spun, eu am fost tare emotionata caci e prima oara cand mi se intampla sa fiu prezenta intr-un loc doar ca "mama lui Andrei".) Am fost majoritar mame (ca parinte insotitor), dar si 3 tati si un bunic. A fost interesant sa vad si abordarea parintelui masculin in astfel de situatii. Si, ca o paranteza, pentru a mia oara mi s-a confirmat ca ei sunt mult mai relaxati pe subiectul "cum da copilul in ochii celorlalti". Ceea ce mi se pare foarte misto!!

Vreau sa vorbesc despre coordonatoarele lui de curs, cele doua domnisoare care ii insotesc…

weekend in familie

Imagine
Rezumat scurt al acestui weekend, bonus imagini...
Sambata, dupa micul dejun, luat si cu matusa (care a ramas la noi peste noapte), Andreiul ne-a anuntat ca el vrea in Tineretului. Si apoi mergem la Diana si la bunicul si mancam la ei. S-a scos Diana, care avea mancare de post, nu de copil..asa ca s-a depasit pe ea insasi si, cat am alergat noi cu bunicul in Tineretului, ea a gatit. Speedy Gonzales este numele ei secret:)) Daca ei tot locuiesc peste drum de Oraselul Copilului, dupa masa si odihna (adica somnul care n-a existat-de fapt...caci a refuzat sa doarma fara Bumbi, ursulache al lui..) hop, la orasel..Cu popcorn, vata de zahar(da, sunt o mama ingrozitaore, ii dau asa ceva copilului!!), gogosi, masinute, trenulete, vreau si-n aia, hai si-acolo si tot tacamul... Gaura considerabila in buget, dar ajungem rar, asa ca s-a comis. :) Oricum, am stabilit de la intrare ca se da  doar in TREI (orice-or fi ele), nu in mai multe. Si s-a tinut de ce-am stabilit, fara nicio suparare.
Duminic…

intamplarile Sagetatorului

Imagine
Dragilor, nu stiu cum sa va explic, dar toate cele pe care le citesc adesea pe unele bloguri despre cat de minunat e sa faci treaba si mancare cu copilul impreuna (printre picioarele tale, cand e mic, mai apoi ca ajutor de bucatar al tau, cand e mai mare) noua nu ni se prea potrivesc. Ah, da, am facut si noi (adica am avut niste tentative de facut) impreuna cateva chestii, dar...nu pot spune ca au fost un succes deplin sau ca sunt chestii pe care sa le repet/fac foarte des.. Desi, in general n-am o problema cu surplusul de adrenalina..sunt si momente in care chiar si pentru mine este prea mult..
Ma tot gandeam la motivele pentru care asa stam noi..si cred ca am obtinut niste raspunsuri..:)
Pai..intai de toate ca eu NU sunt o impatimita in ale gatitului. Sau vreo priceputa. Gatesc foarte bine, cand gatesc cu drag si cu chef. Gatesc "mancabil" cand gatesc "pentru ca trebuie". Gatesc dezastruos cand ma incurc in una bucata copil pe care trebuie sa stau cu ochii nonsto…

o carte si multe stari

Imagine
Desi cam peste tot pe unde-i gasiti descrierea veti citi ca este o carte despre iubire...iubirea care strabate deceniile...care invinge anii..etc-etc...eu am ramas cu sentimentul ca, in primul rand, este o carte despre cum poti sa imbatranesti frumos. Sa imbatranesti frumos pastrand iubiri nealterate, prietenii frumoase, secrete in cotloane de intuneric..orice, DAR ORICE!, te poate ajuta sa realizezi asta. Da, povestea de iubire pare a fi cea pe care se pune accentul, in sensul ca tot romanul de croseteaza in jurul ei, daca ea nu exista nici romanul asta nu ar fi existat... Dar, cumva, eu am cules si multe altele din cartea asta... Sa inveti sa accepti ce ti se intampla fara zbateri inutile, sa inveti sa mergi mai departe orice s-ar intampla, sa ai in jur o mana de oameni care-ti vorbesc si-ti inteleg graiul (nu limbajul, nu dpdv lingvistic!), care-s "acolo" atunci cand ai nevoie de ei "acolo"...

Sunt multe de spus...dar, pote, cel mai important lucru pe care-l pot…

autocritic

Am zis cateodata, dar corect ar fi sa spun "adesea"..cand ma prind in ce viteza imi trece viata, cand ma uit la el si ma prind ca a mai crescut putin, ca uite, nu mai poceste niciun cuvant si face fraze lungi si intortocheate..cand ma prin ca, desi parca abia a fost luni- este deja vineri iar...si in alte nshpe mii de situatii..imi jur ca voi face ceva sa opresc goana asta pe repede-inainte. Grijile, temerile, gandurile, prea multe si prea apasatoare uneori..toata nebunia asta care ma face cateodata sa imi spun"cand o sa ..(lucrul x) o sa fac si eu/o sa facem si noi (lucrul y)". Ce porcarie macabra sa ma concentrez atat de tare pe chestii consumatoare de nervi/energie/timp...in loc sa ma bucur de fiecare secunda petrecuta cu Andrei. Mai ales ca acele "cand o sa" nu depind deloc de mine, in timp ce traitul la maxim cu Andrei depinde doar de mine... El creste, sunt constienta ca toate cele pe care le avem azi se vor duce intr-o zi (sau vor fi inlocuite cu a…

o dimineata de luni

Pe la 6 am m-a trezit ceva..nu stiu exact daca vocea stiristului de la radio (care este, in continuare, fundal sonor pentru noptile noastre..Radioul, nu vocea stirirstului, desigur..) sau niste porumbei care garaiau la geam/balcon, cu voci de tenori ... Am crezut ca-i vreo 7, m-am uitat la ceas si am vrut sa mai adorm cand am vazut ca-i abia 6am, dar genel n-au mai vrut sa stea lipite si pace! Asa ca, dupa ce m-am delectat o vreme cu mutritza simpatica de langa mine (care dormea adanc), am decis sa ma urnesc si eu...
Caci, nah, daca tot mi-am amintit ca in weekendul asta am facut doar o amarata de ciorba..ce poti face la 6am , in afara de bucatarit? Scos peste, pus la cuptor...tocat usturoi verde, ardei capia, pus rosii la fiert.. Pus si cartofi pentru piure pe foc.. Spalat un mic morman de vase, care fusesera parasite cu nesimtitire, in chiuveta, aseara... Desigur, intre timp cafeaua era gata, asa ca incep s-o bag usor -usor in vene si incep sa ma trezesc tot mai bine.. Soare la geam…

am aflat unde e sufletul meu

Sensibilul:
Ii spun (as spune dintotdeauna, dar el e doar de 4 ani si 3 luni...si totusi...dintotdeauna...) ca este sufletul meu si ca-l iubesc mult-mult de tot... De obicei seara, caci abia atunci ne adunam de la joaca la dragalit si povestit...
-Mami, eu stiu unde e sufletul tau. Zice el cu o voce mica,dar serioasa..
-??!!!???
-Unde e inima? Aici?  (isi pune pumnul mic pe piept, destul de aproape de zona unde-i inima)
-Da, cam pe-acolo...
-Uite, mami, sufletul este chiar aici, deaspura inimii, in susul pieptului...Deci asta inseamna ca si eu sunt acolo, deasupra inimiii, la tine. Si, uite, (si-si duce mana in zona sufletului..) si tu esti aici la mine...


-Uite, mami, te mangai usor, nu sunt violent..am inteles ce mi-ai zis tu...Si-mi plimba usor (si foarte stangaci, desigur) degetele pe obraz.
Asta a fost urmarea faptului ca mi-am luat atatia genunchi in nas, gura..coate-n ochi..picioare-n burta..capete-n gura...etc-etc (desigur fara sa vrea, in general cand ne jucam sau cand face o…

Doi.Punct si de la capat.

A fost aici o postare, pe 10 martie, pe care am sters-o ieri pentru ca, de fapt, nici nu stiam ca am publicat-o. :)
Eram convinsa ca am lasat-o in draft, pana ieri, cand mi-a spus o prietena ca a citit si ca nu-i vine sa creada...atunci am intrat, am vazut ca e publica, am sters-o. Scriu asta pentru cei care au si comentat la ea, imi cer scuze ca nu apar comentariile voastre pentru ca nu mai este postarea respectiva. Stiu ca veti intelege.

In rezumat, de cateva zile, mai exact de pe 4 martie, de cand am aflat ca despartirea mea de tatal copilului este asa de importanta ca a trebuit sa fie anuntata cu surle si trambitze (pe bune nu-mi imaginam ca e subiect de interes national :P) m-am tot gandit care-i cea mai potrivita atitudine.
Cel mai de cacao in toata povestea este ca eu am fost anuntata de o prietena, care a aflat de la alta doamna..ca apar lucruri despre viata mea..intr-o revista mondena. Orice o insemna monden..ma rog..sa nu comentez mai mult. Ca sunt poze cu fi-miu in ea...iar…

1 Martie. Ceva despre el si ceva despre mine..

Imagine
La 8 fara ceva s-a trezit si..
- Mami, ce zi e azi?
- Marti..
- Ah, e 1 martie, marti..trebuie sa-ti dau un martisor..ma duc la tati sa-i spun sa-mi dea sa-ti dau un martisor..

PamPam!


In alta ordine de idei, ieri la FTK a fost super ok, banuiam ca asa va fi..avem parte si de o coordonatoare super draguta de grupa, Natalia. Natalia l-a cucerit pe Andrei, pe buna dreptate, le vorbeste foarte frumos, e calma, e zambitaore si..e imbracata "foarte colorat si haios" (asa a zis copilul, chiar asa este). Prima oara cu copii mai mari ca el in grupa, el fiind singurul care nu e obisnuit cu colectivitate (implicit nici cu respectarea regulilor, cum sunt cei care merg in grupuri..). Cu toate acestea, in 99 % dintre situatii, a respectat regulile si a facut tot ce faceau si ceilalti copii. Sunt mandra de baiatul nostru:)

Eu am profitat de cele doua ore din sala de asteptare si am citit. Cu spor..Murakami, Padurea Norvegiana. Am planuri mari pentru mine, in ceea ce priveste lectura. Mai …