Am ajuns aseara , pentru prima oara, in parcul Bazilescu. Frumos, curat, ingrijit, cu trei locuri de joaca pentru mai multe categorii de varsta, cu vreo 3 si pentru adulti, cu doua grupuri de masinute din alea cu fise... Arborii sunt maaari, exista printre ei chiar ramasite din Codrii Vlasiei, asa ca pot presupune ca (la vara) va fi si umbra.. Pentru noi pare o alternativa ok, data fiind apropierea de casa in care locuim in acest moment. (cu masina am facut 5 minute, la ora de varf)
Mi-a placut parcul, inca nu m-am prins exact care-i calitatea celor care il frecventeaza, asta urmeaza sa aflam dupa mai multe vizite.. Cele cateva interactiuni au fost destul de ok..
Cert este ca, dupa ce se inserase deja, am trecut pe langa o constructie parasita, imensa, o ruina efectiv, care mie personal mi s-a parut creepy si m-a facut sa imprim copilului o viteza ceva mai mare decat de obicei.. Ceva gen amfiteatru, am sesizat si Lira care troneaza -inca?- deasupra a ceea ce , candva, a fost intrarea... Eu una nu stiam ce este, asa ca am cautat azi pe net si aflu ca este Teatrul de Vara, construit pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, dupa modelul celui de la rusi, din Soci. Inteleg ca a fost construit pentru a putea organiza in Romania Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor, ca are (avea) 2000 locuri. Arhitectul care l-a proiectat se numea Paul Emil Miclescu, parcul a fost modificat/ s-a facut reconfigurarea aleilor, astfel incat sa se "invarta" totul in jurul acestui amfiteatru. Asta atunci, adica prin 1953.
In acest moment constructia arata jalnic, sta sa cada efectiv. Mai exact sta sa cada acolo unde nu a cazut deja, caci bucati mari din tecuiala si din zidarie nu prea mai exista. In plus.. are aerul ala de ...loc bantuit. Jur. Este imprejmuit de un gard de sarma, sunt afise care anunta ca nu ai voie sa patrunzi in amfiteatru, iar in unele locuri si afise cu "pericol de prabusire". Ce sa zic, nu e deloc genul de loc unde as vrea sa intru..sau in preajma caruia as vrea sa fiu.. Imi da o senzatie de ..cum sa spun eu..energie negativa apasatoare.
Inteleg ca terenul e al primariei, constructia apartine Ministerului Culturii. Primaria a vrut sa-l renoveze, Ministerul nu l-a dat. Iaca asa...el sta sa cada si, pe deasupra, strica mult feng shui-ul din Bazilescu.
Am observat ca este pazit..poate asa se explica de ce inca nu au disparut bucati intregi din zidarie??
Anyway..cum spuneam..il gasesc tare creepy. Seara. Voi incerca sa ma "imprietenesc" cu el pe lumina zilei, poate atunci va fi mai putin apasatoare senzatia de (frica?!?) pe care am incercat-o trecand pe langa el.
miercuri, 30 martie 2016
marți, 29 martie 2016
Lectie deschisa FasTracKids
28 martie 2016
A fost speciala seara trecuta. Andrei, care frecventeaza din nou FasTracKids, a avut "lectie deschisa pentru parinti". Adica am stat parinte si copil, amandoi, cele doua ore cat a durat lectia/cursul lui. Nu doar noi doi, desigur, ci toti cei 12-13 copii impreuna cu un parinte/insotitor. Nu voi vorbi despre cum a fost el, nu voi vorbi nici macar despre cum am fost eu pe parcursul acestor ore. (Desi, sincer va spun, eu am fost tare emotionata caci e prima oara cand mi se intampla sa fiu prezenta intr-un loc doar ca "mama lui Andrei".) Am fost majoritar mame (ca parinte insotitor), dar si 3 tati si un bunic. A fost interesant sa vad si abordarea parintelui masculin in astfel de situatii. Si, ca o paranteza, pentru a mia oara mi s-a confirmat ca ei sunt mult mai relaxati pe subiectul "cum da copilul in ochii celorlalti". Ceea ce mi se pare foarte misto!!
Vreau sa vorbesc despre coordonatoarele lui de curs, cele doua domnisoare care ii insotesc pe juniori in calatoriile lectiilor lor. Caci , independent de felul in care s-a manifestat Andrei sau m-am manifestat eu, Natalia si Aura au fost la mare inaltime. Si cand spun asta ma refer la felul in care interactioneaza cu copiii, modul in care le vorbesc, abordarea, felul in care reusesc sa dezamorseze micile bombe aparute intre 11-12 copii, pe parcursul celor doua ore.
Ma gandeam si azi dimineata la ele, si ma gandeam ca sunt un exemplu (pe care orice parinte ar fi bine sa-l vada) de "cum sa indrumi copilul, cum sa impui reguli cu respect si compasiune si intelegere fata de copil, fara drame, fara constrangeri, fara umiliri, fara conditionari...". Cred ca, in esenta, suna a pricipiile care stau la baza unei conferinte numite Disciplina fara Drama (conferinta la care chiar foarte tare mi-as dori sa merg, dar...ca de obicei...am sanse minime sa pot..). Pentru mine a fost un exemplu, a fost o lectie, trebuie sa recunosc. Pentru ca, desi la nivel teoretic, imi propun mereu sa am abordarea aceasta cu Andrei, practic, uitandu-ma la cele doua fete, mi-am dat seama ca sunt faze si momente in care nu fac asta. Ca sunt momente in care ma las provocata si reactionez nu foarte diferit de el, adica cu incapatanare...ceea ce numia constructiv nu e! Ca mai am mult de crescut si eu impreuna cu el.
In curand va fi "evaluarea" lui Andrei, care (in general) se descurca ok in grupa lui. Sigur, fiind un copil nedus in colectivitati, are comportamentului celui crescut "unu' la unu'.." (bona-copil; parinte-copil). Dar cele doua fete reusesc sa-l integreze in grup, fara drame majore, impunandu-i (nu luati cuvantul in sensul clasic) un comportament adecvat, determinandu-l sa tina cont si de ceilalti copii, sa inteleaga ca nu este mereu doar el cel care sa raspunda/castige/etc-etc. (competitia asta nu stiu cum a aparut ca si concept in vietile noastre, dar este al naibii de greu de gestionat si naste nenumarate frustrari juniorului. Mai ales cand vrea sa fie el primul la concurs de alergat cu copiii de 7-8 ani..ah,well, e cam imposibil...).
Concluziv, mi-au placut cele doua coordonatoare. Mi-a placut abordarea, mi-a placut neetichetarea copiilor, mi-a placut lipsa fortajelor in ceea ce li se solicita sa faca. Mi-a placut ca au incercat si, in general, au reusit sa tina "sub control" gasca de 13 copii (intre 4- 6ani) timp de 2 ore.
Noi mergem la FTK pentru ca-i locul unde Andrei socializeaza si deprinde abilitati noi, suntem printre cei care am ales Fastra NU pentru cunostintele pe care le va capata dupa (nu ca ele nu ar fi demne de luat in seama, dar, fara modestie, la capitolul asta Andrei sta foarte bine), mergem mai ales pentru ca el invata sa se adapteze si unui grup, si invata asta frumos...civilizat...asa cum mie mi se pare ideal..
Si asta nu e o oda FTK-ului sau celor doua domnisoare. Dar, zau, nu-i deloc usor sa faci ceea ce fac ele, asa cum o fac ele.
Felicitari FTK, felicitari Natalia si Aura. Faceti treaba buna, zau!
p.s.
Fetele habar n-au ce am scris eu aici si nu, nu m-a pus/platiti nimeni sa scriu asta. Este din suflet pentru suflet, caci mi-a fost drag de ele. :)
p.p.s
Andrei frecventeaza FTK Tineretului, cel de pe Lanariei. Mentionez asta pentru ca s-ar putea ca lucrurile sa difere de la centru la centru, habar n-am. Eu pe ei ii plac, asa ca doar despre ei vorbesc. :)
A fost speciala seara trecuta. Andrei, care frecventeaza din nou FasTracKids, a avut "lectie deschisa pentru parinti". Adica am stat parinte si copil, amandoi, cele doua ore cat a durat lectia/cursul lui. Nu doar noi doi, desigur, ci toti cei 12-13 copii impreuna cu un parinte/insotitor. Nu voi vorbi despre cum a fost el, nu voi vorbi nici macar despre cum am fost eu pe parcursul acestor ore. (Desi, sincer va spun, eu am fost tare emotionata caci e prima oara cand mi se intampla sa fiu prezenta intr-un loc doar ca "mama lui Andrei".) Am fost majoritar mame (ca parinte insotitor), dar si 3 tati si un bunic. A fost interesant sa vad si abordarea parintelui masculin in astfel de situatii. Si, ca o paranteza, pentru a mia oara mi s-a confirmat ca ei sunt mult mai relaxati pe subiectul "cum da copilul in ochii celorlalti". Ceea ce mi se pare foarte misto!!
Vreau sa vorbesc despre coordonatoarele lui de curs, cele doua domnisoare care ii insotesc pe juniori in calatoriile lectiilor lor. Caci , independent de felul in care s-a manifestat Andrei sau m-am manifestat eu, Natalia si Aura au fost la mare inaltime. Si cand spun asta ma refer la felul in care interactioneaza cu copiii, modul in care le vorbesc, abordarea, felul in care reusesc sa dezamorseze micile bombe aparute intre 11-12 copii, pe parcursul celor doua ore.
Ma gandeam si azi dimineata la ele, si ma gandeam ca sunt un exemplu (pe care orice parinte ar fi bine sa-l vada) de "cum sa indrumi copilul, cum sa impui reguli cu respect si compasiune si intelegere fata de copil, fara drame, fara constrangeri, fara umiliri, fara conditionari...". Cred ca, in esenta, suna a pricipiile care stau la baza unei conferinte numite Disciplina fara Drama (conferinta la care chiar foarte tare mi-as dori sa merg, dar...ca de obicei...am sanse minime sa pot..). Pentru mine a fost un exemplu, a fost o lectie, trebuie sa recunosc. Pentru ca, desi la nivel teoretic, imi propun mereu sa am abordarea aceasta cu Andrei, practic, uitandu-ma la cele doua fete, mi-am dat seama ca sunt faze si momente in care nu fac asta. Ca sunt momente in care ma las provocata si reactionez nu foarte diferit de el, adica cu incapatanare...ceea ce numia constructiv nu e! Ca mai am mult de crescut si eu impreuna cu el.
In curand va fi "evaluarea" lui Andrei, care (in general) se descurca ok in grupa lui. Sigur, fiind un copil nedus in colectivitati, are comportamentului celui crescut "unu' la unu'.." (bona-copil; parinte-copil). Dar cele doua fete reusesc sa-l integreze in grup, fara drame majore, impunandu-i (nu luati cuvantul in sensul clasic) un comportament adecvat, determinandu-l sa tina cont si de ceilalti copii, sa inteleaga ca nu este mereu doar el cel care sa raspunda/castige/etc-etc. (competitia asta nu stiu cum a aparut ca si concept in vietile noastre, dar este al naibii de greu de gestionat si naste nenumarate frustrari juniorului. Mai ales cand vrea sa fie el primul la concurs de alergat cu copiii de 7-8 ani..ah,well, e cam imposibil...).
Concluziv, mi-au placut cele doua coordonatoare. Mi-a placut abordarea, mi-a placut neetichetarea copiilor, mi-a placut lipsa fortajelor in ceea ce li se solicita sa faca. Mi-a placut ca au incercat si, in general, au reusit sa tina "sub control" gasca de 13 copii (intre 4- 6ani) timp de 2 ore.
Noi mergem la FTK pentru ca-i locul unde Andrei socializeaza si deprinde abilitati noi, suntem printre cei care am ales Fastra NU pentru cunostintele pe care le va capata dupa (nu ca ele nu ar fi demne de luat in seama, dar, fara modestie, la capitolul asta Andrei sta foarte bine), mergem mai ales pentru ca el invata sa se adapteze si unui grup, si invata asta frumos...civilizat...asa cum mie mi se pare ideal..
Si asta nu e o oda FTK-ului sau celor doua domnisoare. Dar, zau, nu-i deloc usor sa faci ceea ce fac ele, asa cum o fac ele.
Felicitari FTK, felicitari Natalia si Aura. Faceti treaba buna, zau!
p.s.
Fetele habar n-au ce am scris eu aici si nu, nu m-a pus/platiti nimeni sa scriu asta. Este din suflet pentru suflet, caci mi-a fost drag de ele. :)
p.p.s
Andrei frecventeaza FTK Tineretului, cel de pe Lanariei. Mentionez asta pentru ca s-ar putea ca lucrurile sa difere de la centru la centru, habar n-am. Eu pe ei ii plac, asa ca doar despre ei vorbesc. :)
luni, 28 martie 2016
weekend in familie
Rezumat scurt al acestui weekend, bonus imagini...
Sambata, dupa micul dejun, luat si cu matusa (care a ramas la noi peste noapte), Andreiul ne-a anuntat ca el vrea in Tineretului. Si apoi mergem la Diana si la bunicul si mancam la ei. S-a scos Diana, care avea mancare de post, nu de copil..asa ca s-a depasit pe ea insasi si, cat am alergat noi cu bunicul in Tineretului, ea a gatit. Speedy Gonzales este numele ei secret:)) Daca ei tot locuiesc peste drum de Oraselul Copilului, dupa masa si odihna (adica somnul care n-a existat-de fapt...caci a refuzat sa doarma fara Bumbi, ursulache al lui..) hop, la orasel..Cu popcorn, vata de zahar(da, sunt o mama ingrozitaore, ii dau asa ceva copilului!!), gogosi, masinute, trenulete, vreau si-n aia, hai si-acolo si tot tacamul... Gaura considerabila in buget, dar ajungem rar, asa ca s-a comis. :) Oricum, am stabilit de la intrare ca se da doar in TREI (orice-or fi ele), nu in mai multe. Si s-a tinut de ce-am stabilit, fara nicio suparare.
Duminica dimineata Kiseleff a scris pe noi. Apoi, dupa somn, am mers la tati, in "casa prima". Prima oara dupa mutarea noastra de acolo.(s-au vazut si pana acum, dar a venit Andrei-mare la el). A verificat toata casa: dupa ce-am intrat a alergat dintr-o camera in alta si a deschis toate usile, a vazut orice era schimbat, pana si niste carti care erau pe alt raft decat cel unde stia el ca sunt. :)) Si nu ma refer la camera lui, care era absolut la fel cum o lasase, ci la celellate camere. :) Extrem de atent la detalii baietelul nostru:)
A fost un weekend tare frumos, iar azi de dimineata mi-a spus "Mami, abia astept sa vina iar sambata si duminica sa avem iar multe aventuri!".
Concluziv: n-o avea el multi membrii de familie in jur, dar astia care suntem chiar il iubim si-i stam aproape. Caci, e drept, in Bucuresti el ne are doar pe noi, parintii,pe bunicul si pe Diana. Mai are matusa din US, fratele din Suedia (cu fiu si sotie)---dar pe ei ii vedem tare rar... Astia suntem toti...Deh, dezavantajul de-a face copil cam tarzior??:)
Cum spuneam, bonus cateva imagini, dar nu va asteptati la ceva spectaculos, caci era in permanenta msicare..greu de prins, jur!
Sambata, dupa micul dejun, luat si cu matusa (care a ramas la noi peste noapte), Andreiul ne-a anuntat ca el vrea in Tineretului. Si apoi mergem la Diana si la bunicul si mancam la ei. S-a scos Diana, care avea mancare de post, nu de copil..asa ca s-a depasit pe ea insasi si, cat am alergat noi cu bunicul in Tineretului, ea a gatit. Speedy Gonzales este numele ei secret:)) Daca ei tot locuiesc peste drum de Oraselul Copilului, dupa masa si odihna (adica somnul care n-a existat-de fapt...caci a refuzat sa doarma fara Bumbi, ursulache al lui..) hop, la orasel..Cu popcorn, vata de zahar(da, sunt o mama ingrozitaore, ii dau asa ceva copilului!!), gogosi, masinute, trenulete, vreau si-n aia, hai si-acolo si tot tacamul... Gaura considerabila in buget, dar ajungem rar, asa ca s-a comis. :) Oricum, am stabilit de la intrare ca se da doar in TREI (orice-or fi ele), nu in mai multe. Si s-a tinut de ce-am stabilit, fara nicio suparare.
Duminica dimineata Kiseleff a scris pe noi. Apoi, dupa somn, am mers la tati, in "casa prima". Prima oara dupa mutarea noastra de acolo.(s-au vazut si pana acum, dar a venit Andrei-mare la el). A verificat toata casa: dupa ce-am intrat a alergat dintr-o camera in alta si a deschis toate usile, a vazut orice era schimbat, pana si niste carti care erau pe alt raft decat cel unde stia el ca sunt. :)) Si nu ma refer la camera lui, care era absolut la fel cum o lasase, ci la celellate camere. :) Extrem de atent la detalii baietelul nostru:)
A fost un weekend tare frumos, iar azi de dimineata mi-a spus "Mami, abia astept sa vina iar sambata si duminica sa avem iar multe aventuri!".
Concluziv: n-o avea el multi membrii de familie in jur, dar astia care suntem chiar il iubim si-i stam aproape. Caci, e drept, in Bucuresti el ne are doar pe noi, parintii,pe bunicul si pe Diana. Mai are matusa din US, fratele din Suedia (cu fiu si sotie)---dar pe ei ii vedem tare rar... Astia suntem toti...Deh, dezavantajul de-a face copil cam tarzior??:)
Cum spuneam, bonus cateva imagini, dar nu va asteptati la ceva spectaculos, caci era in permanenta msicare..greu de prins, jur!
joi, 24 martie 2016
intamplarile Sagetatorului
Dragilor, nu stiu cum sa va explic, dar toate cele pe care le citesc adesea pe unele bloguri despre cat de minunat e sa faci treaba si mancare cu copilul impreuna (printre picioarele tale, cand e mic, mai apoi ca ajutor de bucatar al tau, cand e mai mare) noua nu ni se prea potrivesc. Ah, da, am facut si noi (adica am avut niste tentative de facut) impreuna cateva chestii, dar...nu pot spune ca au fost un succes deplin sau ca sunt chestii pe care sa le repet/fac foarte des.. Desi, in general n-am o problema cu surplusul de adrenalina..sunt si momente in care chiar si pentru mine este prea mult..
Ma tot gandeam la motivele pentru care asa stam noi..si cred ca am obtinut niste raspunsuri..:)
Pai..intai de toate ca eu NU sunt o impatimita in ale gatitului. Sau vreo priceputa. Gatesc foarte bine, cand gatesc cu drag si cu chef. Gatesc "mancabil" cand gatesc "pentru ca trebuie". Gatesc dezastruos cand ma incurc in una bucata copil pe care trebuie sa stau cu ochii nonstop, sau sa-l tin ca sa nu faca jonglerii cu cutitele, tacamurile, oalele, sticlele, etc-etc.. Caci..nu stiu altii cum sunt..dar Andrei este Sagetator, adica o zodie de foc foarte vesela si foarte pusa pe sotii. Perfect, de altfel, dupa parerea mea, in 99,9 % dintre situatii, dar cu siguranta asta nu-l recomanda in a fi copilul ideal de tinut in bucatarie in timp ce de jur imprejur sunt :vase de sticla, cutite, farfurii, foc aprins, mixer si blender si roboti in priza, microunda, prize (dadada, ati citit bine!!)..etc-etc..
Sa va spun ce misto e cand ii arati (de exemplu) cum sa taiem legumele pentru o ciorba(sa zicem). Vreau si eu, zice el. Ok, uite, asa faci, usor-usor, cu cutitul si..ia te uita, vezi, ce frumos s-a taiat ardeiul?? Si cand el, bucuros striga...Ah, da, am inteles! Vreau si eu sa tai acum...cum sa nu zici, da, sigur, ce frumos ca vrei, haide sa faci si tu, sigur ca vei putea.. Noroc ca mi-am tras repede degetele, caci cand a dat cu cutitul in ardei..ardeiul poate ca nu se taia, dar carnita mea (chiar daca nu mai e chiar frageda la 42 de anisori..)asa ce-ar fi zburat, de numa'!!! Asta numesc eu un om pus pe fapte mari!!:P
Sau...se fac snitele in bucatarie. El bea un suc. Cu paiul. Nimic ciudat, nimic periculos, nu-iasa? Ah, well, asta doar pana cand ii vine ideea geniala de-a trage cu paiul faina din farfurie...Pentru ca el este un curios, nu-i asa??? Si un om al experimentelor... si un om cu idei multe, da??!! Are sens sa va spun ce fel a fost dupa??!?? Desigur, stiu sigur ca a doua oara n-o va mai face.
Sau...nu stiu ce faceam..dar am auzit microunda pornind si un ras sugubat si deloc a bine prevestitor..Ce-ai facut, Andrei? Ras si chicoteli drept raspuns....apoi...Mami, mami, am pus minionul la incalzit!
Sau...din nou nu stiu ce faceam...dar cineva pornise aparatul de facut suc..pe gol, din fericire.:)
Ah, well, jur ca e amuzant daca n-ar fi si ucigator de neuroni...si, de altfel, in 99,9% dintre situatii ma si amuz. Chiar si la faza cu faina, dupa ce mi-au trecut tremuraturile de genunchi si dupa ce l-am vazut ca respira iar normal, am ras impreuna...
Si sa nu credeti ca bucataria e singurul loc unde traim aventuros!! Oh, nu. Pai ce, baia ce-are?! Ca de ce sa nu auzi copilul, cu tine la 20 de cm de el, Mami, uite, eu sunt un submarin...si in secunda doi (adica pana sa apuci sa zici ceva..de fapt..ce spun eu..pana sa apuci sa vezi procesul de scufundare a submarinului uman..) sa vezi una bucata copil sarind in picioare din apa, tusind si scuipand apa.. pentru ca, nu-i asa?, a apreciat gresit cat de mult sau de putin ar trebui sa se scufunde submarinul si a inghitit (respectiv tras pe nas) o oarecare cantitate de apa din cada.
Desigur..pericole sunt la tot pasul...sunt pereti care apar in drumul Sagetatorului grabit, pereti pe care nu stim cine i-a construit acolo, caci e ca si cum nu erau acolo dintodeauna...Se pare ca un constructor invizibil (care traieste cu noi in casa) i-a ridicat in cele 10-15 minute cat am fost noi in alta camera. Asa se explica de ce Sagetatorul nu i-a observat si a intrat direct in ei...Sau piese de mobilier care rasar in calea noastra, caci eu cred ca avem si niste spiridusi in casa, iar acesti spiridusi se ocupa cu mutatul mobilierului...numai ca sa ne faca (pe unii dintre noi) sa ne ciocnim de obiecte. Sau.. sau.. sau..
Concluziv, nu stiu ce zodii sunt copiii vostri, nu stiu cum se manifesta ei prin spatiul asta, plin de capcane, numit mediul inconjurator:))), dar daca aveti Sgaetatori, va rog eu sa-mi spuneti si mie ce faceti cu ei? Pana cand tineti protectiile de prize, colturile mobilelor infasurate in cauciuc/silicon/whatever..and staff like that??!!!??
Sau: daca sunt si Sagetatori adulti printre cititori, va rog eu frumos imi puteti spune daca macar la "maturitate" au loc niste schimbari??!!??? Exista sanse??
In rest..Sagetatorul este un baiat tare studios si pus pe citit/activitati...chiar si la 21 seara..
p.s.
Sigur ca acest articol este scris pentru amuzamentul nostru, acum nu luati totul ca si cum astea se intampla nonstop sau chiar asa cum au fost ele descrise...:P
Ma tot gandeam la motivele pentru care asa stam noi..si cred ca am obtinut niste raspunsuri..:)
Pai..intai de toate ca eu NU sunt o impatimita in ale gatitului. Sau vreo priceputa. Gatesc foarte bine, cand gatesc cu drag si cu chef. Gatesc "mancabil" cand gatesc "pentru ca trebuie". Gatesc dezastruos cand ma incurc in una bucata copil pe care trebuie sa stau cu ochii nonstop, sau sa-l tin ca sa nu faca jonglerii cu cutitele, tacamurile, oalele, sticlele, etc-etc.. Caci..nu stiu altii cum sunt..dar Andrei este Sagetator, adica o zodie de foc foarte vesela si foarte pusa pe sotii. Perfect, de altfel, dupa parerea mea, in 99,9 % dintre situatii, dar cu siguranta asta nu-l recomanda in a fi copilul ideal de tinut in bucatarie in timp ce de jur imprejur sunt :vase de sticla, cutite, farfurii, foc aprins, mixer si blender si roboti in priza, microunda, prize (dadada, ati citit bine!!)..etc-etc..
Sa va spun ce misto e cand ii arati (de exemplu) cum sa taiem legumele pentru o ciorba(sa zicem). Vreau si eu, zice el. Ok, uite, asa faci, usor-usor, cu cutitul si..ia te uita, vezi, ce frumos s-a taiat ardeiul?? Si cand el, bucuros striga...Ah, da, am inteles! Vreau si eu sa tai acum...cum sa nu zici, da, sigur, ce frumos ca vrei, haide sa faci si tu, sigur ca vei putea.. Noroc ca mi-am tras repede degetele, caci cand a dat cu cutitul in ardei..ardeiul poate ca nu se taia, dar carnita mea (chiar daca nu mai e chiar frageda la 42 de anisori..)asa ce-ar fi zburat, de numa'!!! Asta numesc eu un om pus pe fapte mari!!:P
Sau...se fac snitele in bucatarie. El bea un suc. Cu paiul. Nimic ciudat, nimic periculos, nu-iasa? Ah, well, asta doar pana cand ii vine ideea geniala de-a trage cu paiul faina din farfurie...Pentru ca el este un curios, nu-i asa??? Si un om al experimentelor... si un om cu idei multe, da??!! Are sens sa va spun ce fel a fost dupa??!?? Desigur, stiu sigur ca a doua oara n-o va mai face.
Sau...nu stiu ce faceam..dar am auzit microunda pornind si un ras sugubat si deloc a bine prevestitor..Ce-ai facut, Andrei? Ras si chicoteli drept raspuns....apoi...Mami, mami, am pus minionul la incalzit!
Sau...din nou nu stiu ce faceam...dar cineva pornise aparatul de facut suc..pe gol, din fericire.:)
Ah, well, jur ca e amuzant daca n-ar fi si ucigator de neuroni...si, de altfel, in 99,9% dintre situatii ma si amuz. Chiar si la faza cu faina, dupa ce mi-au trecut tremuraturile de genunchi si dupa ce l-am vazut ca respira iar normal, am ras impreuna...
Si sa nu credeti ca bucataria e singurul loc unde traim aventuros!! Oh, nu. Pai ce, baia ce-are?! Ca de ce sa nu auzi copilul, cu tine la 20 de cm de el, Mami, uite, eu sunt un submarin...si in secunda doi (adica pana sa apuci sa zici ceva..de fapt..ce spun eu..pana sa apuci sa vezi procesul de scufundare a submarinului uman..) sa vezi una bucata copil sarind in picioare din apa, tusind si scuipand apa.. pentru ca, nu-i asa?, a apreciat gresit cat de mult sau de putin ar trebui sa se scufunde submarinul si a inghitit (respectiv tras pe nas) o oarecare cantitate de apa din cada.
Desigur..pericole sunt la tot pasul...sunt pereti care apar in drumul Sagetatorului grabit, pereti pe care nu stim cine i-a construit acolo, caci e ca si cum nu erau acolo dintodeauna...Se pare ca un constructor invizibil (care traieste cu noi in casa) i-a ridicat in cele 10-15 minute cat am fost noi in alta camera. Asa se explica de ce Sagetatorul nu i-a observat si a intrat direct in ei...Sau piese de mobilier care rasar in calea noastra, caci eu cred ca avem si niste spiridusi in casa, iar acesti spiridusi se ocupa cu mutatul mobilierului...numai ca sa ne faca (pe unii dintre noi) sa ne ciocnim de obiecte. Sau.. sau.. sau..
Concluziv, nu stiu ce zodii sunt copiii vostri, nu stiu cum se manifesta ei prin spatiul asta, plin de capcane, numit mediul inconjurator:))), dar daca aveti Sgaetatori, va rog eu sa-mi spuneti si mie ce faceti cu ei? Pana cand tineti protectiile de prize, colturile mobilelor infasurate in cauciuc/silicon/whatever..and staff like that??!!!??
Sau: daca sunt si Sagetatori adulti printre cititori, va rog eu frumos imi puteti spune daca macar la "maturitate" au loc niste schimbari??!!??? Exista sanse??
In rest..Sagetatorul este un baiat tare studios si pus pe citit/activitati...chiar si la 21 seara..
p.s.
Sigur ca acest articol este scris pentru amuzamentul nostru, acum nu luati totul ca si cum astea se intampla nonstop sau chiar asa cum au fost ele descrise...:P
marți, 22 martie 2016
o carte si multe stari
Desi cam peste tot pe unde-i gasiti descrierea veti citi ca este o carte despre iubire...iubirea care strabate deceniile...care invinge anii..etc-etc...eu am ramas cu sentimentul ca, in primul rand, este o carte despre cum poti sa imbatranesti frumos. Sa imbatranesti frumos pastrand iubiri nealterate, prietenii frumoase, secrete in cotloane de intuneric..orice, DAR ORICE!, te poate ajuta sa realizezi asta. Da, povestea de iubire pare a fi cea pe care se pune accentul, in sensul ca tot romanul de croseteaza in jurul ei, daca ea nu exista nici romanul asta nu ar fi existat... Dar, cumva, eu am cules si multe altele din cartea asta... Sa inveti sa accepti ce ti se intampla fara zbateri inutile, sa inveti sa mergi mai departe orice s-ar intampla, sa ai in jur o mana de oameni care-ti vorbesc si-ti inteleg graiul (nu limbajul, nu dpdv lingvistic!), care-s "acolo" atunci cand ai nevoie de ei "acolo"...
Sunt multe de spus...dar, pote, cel mai important lucru pe care-l pot spune este ca..dupa ce-am inchis cartea asta, cand am terminat-o..am avut senzatia ca-s un pic mai bogata..ca stiu ceva...ceva in plus fata de ce stiam cand am inceput-o. Este sentimentul pe care l-am avut la cele mai multe dintre cartilei Isabelei Allende. Stiam de cand mi-am cumparat-o ca imi va lasa o stare faina ..ca la finalul ei voi zambi...Exact asa a fost.
De fapt, in cateva cuvinte, starea mea la final as rezuma-o asa:
Drag.
Cald.
Lumina.
Zambet.
....si....
Pe bune, hai sa fim mai misto decat suntem. Mai senini. Mai putini inversunati. Relax. Take it easy.
Pe bune, hai!
"Vinovata" de starea asta a fost...
p.s.
Va recomand cu mare caldura si drag..cea dintai carte pe care-am citit-o eu de Isabele Allende, cartea care m-a luat si m-a ridicat suuus...si m-a lipit de tavan..si m-a adus inapoi si..., intr-un fel, mi-a rasturnat viata cu fundu-n sus la vremea citirii. In sensul bun. Tara mea inventata.
De fapt..va recomand scriitoarea. T
Eu cred ca am doar una sau, poate, doua carti (traduse la noi) necitite. Periodic ma intorc la ea. Ma cheama intr-un fel al ei..cu scriitura ei..cu Chile al ei..cu memoriile ei...cu..si cu..si cu...:)
Sunt multe de spus...dar, pote, cel mai important lucru pe care-l pot spune este ca..dupa ce-am inchis cartea asta, cand am terminat-o..am avut senzatia ca-s un pic mai bogata..ca stiu ceva...ceva in plus fata de ce stiam cand am inceput-o. Este sentimentul pe care l-am avut la cele mai multe dintre cartilei Isabelei Allende. Stiam de cand mi-am cumparat-o ca imi va lasa o stare faina ..ca la finalul ei voi zambi...Exact asa a fost.
De fapt, in cateva cuvinte, starea mea la final as rezuma-o asa:
Drag.
Cald.
Lumina.
Zambet.
....si....
Pe bune, hai sa fim mai misto decat suntem. Mai senini. Mai putini inversunati. Relax. Take it easy.
Pe bune, hai!
"Vinovata" de starea asta a fost...
p.s.
Va recomand cu mare caldura si drag..cea dintai carte pe care-am citit-o eu de Isabele Allende, cartea care m-a luat si m-a ridicat suuus...si m-a lipit de tavan..si m-a adus inapoi si..., intr-un fel, mi-a rasturnat viata cu fundu-n sus la vremea citirii. In sensul bun. Tara mea inventata.
De fapt..va recomand scriitoarea. T
Eu cred ca am doar una sau, poate, doua carti (traduse la noi) necitite. Periodic ma intorc la ea. Ma cheama intr-un fel al ei..cu scriitura ei..cu Chile al ei..cu memoriile ei...cu..si cu..si cu...:)
autocritic
Am zis cateodata, dar corect ar fi sa spun "adesea"..cand ma prind in ce viteza imi trece viata, cand ma uit la el si ma prind ca a mai crescut putin, ca uite, nu mai poceste niciun cuvant si face fraze lungi si intortocheate..cand ma prin ca, desi parca abia a fost luni- este deja vineri iar...si in alte nshpe mii de situatii..imi jur ca voi face ceva sa opresc goana asta pe repede-inainte. Grijile, temerile, gandurile, prea multe si prea apasatoare uneori..toata nebunia asta care ma face cateodata sa imi spun"cand o sa ..(lucrul x) o sa fac si eu/o sa facem si noi (lucrul y)". Ce porcarie macabra sa ma concentrez atat de tare pe chestii consumatoare de nervi/energie/timp...in loc sa ma bucur de fiecare secunda petrecuta cu Andrei. Mai ales ca acele "cand o sa" nu depind deloc de mine, in timp ce traitul la maxim cu Andrei depinde doar de mine... El creste, sunt constienta ca toate cele pe care le avem azi se vor duce intr-o zi (sau vor fi inlocuite cu altele, dar in mod clar cele de AZI-ACUM nu vor mai fi), mi-as dori sa am inteligenta de a fi 100% cu el in timpul pe care-l avem impreuna..Caci si asa nu e mult, ba chiar e foarte scurt, cateva ore pe zi..e tare putin..
Si , desi imi propun mereu asta, uneori uit. Uneori las prea multe umbre si prea multi nori sa pluteasca pe deasupra mea ..in loc sa savurez fiecare secunda cu el...
Mai am de facut dresaj cu mine insami..dar sunt pe calea cea buna, caci l-am inceput..
Asa ca..imi fac lista..ca sa nu uit! Si, poate, ca sa aplic cat mai multe:
-dimineata, Violeto-draga!- nu mai sari din pat ca turbata direct in bucatarie sau la dulapul cu haine, chiar daca poate vei intarzia (oricum, noi stim amandoua ca vei intarzia!). Da-ti timp..da-i timp..Daca doarme stai si trage cu ochiul la el..mai stii ce stare misto ai avut in fiecare dimineata cand ai facut asta?? Daca nu doarme, tine-l in brate pana vrea el sa-ti plece (stim amandoua ca nu va sta mult, caci deja a crescut si pleaca repede..)... Ia adu-ti aminte ce fain a fost azi dimineata, cand v-ati "alergat" pe sub pilote si v-ati pupat si gadilat..
-cand pleci sa incalzesti mancare si el iti spune sa va mai jucati putin inainte, fa-o. Hai, ca nu-i nicio nenorocire daca mancati mai tarziu...si nici daca se decaleaza tot "programul" nu-i grav..ca doar la programul ala nu s-a ajuns ca l-ai impus tu, ci pt ca asa s-a reglat el..asa ca, lasa-l tot pe el sa-l schimbe daca are chef..
-cand vrea sa se joace cu tine si fix atunci iti suna mobilul pt nu stiu ce super mega vizionare a casei, lasa naiba si agentia si clientul, vezi-ti de copil..lasa' ca nu pierzi marele cumparator daca nu raspunzi instant la telefon...suni tu mai incolo...
-cand trage de timp la baie, la masa, la culcare...cand mai vrea o carte, inca una, hai si-o poveste inventata...daca nu-ti pica ochii in gura, fa-o...stim amandoua ca nu vei regreta...din contra...
Unele le aplic..altele incerc...cateodata uit...
Cateodata ma enervez pe mine ca ...mda...in dorinta mea de a rezolva rahatul asta cu vanzarea proprietatii pe care o am (pt a cumpara alta, mai mare) sunt prea concentrata pe asta..si stresata ca nu se intampla cat de repede asa vrea eu...si grabita..si , naiba mai stie cum, cert este ca..uneori..uneori parca nu traiesc la maxim ceea ce as putea sa traiesc la maxim.
Wake up, Violetoo!!! Si da-l in ma-sa de stres..oricum..unele lucruri nu depind de tine..Iar altele, dupa cum ai vazut, se mai aseaza si de la sine...
Si , desi imi propun mereu asta, uneori uit. Uneori las prea multe umbre si prea multi nori sa pluteasca pe deasupra mea ..in loc sa savurez fiecare secunda cu el...
Mai am de facut dresaj cu mine insami..dar sunt pe calea cea buna, caci l-am inceput..
Asa ca..imi fac lista..ca sa nu uit! Si, poate, ca sa aplic cat mai multe:
-dimineata, Violeto-draga!- nu mai sari din pat ca turbata direct in bucatarie sau la dulapul cu haine, chiar daca poate vei intarzia (oricum, noi stim amandoua ca vei intarzia!). Da-ti timp..da-i timp..Daca doarme stai si trage cu ochiul la el..mai stii ce stare misto ai avut in fiecare dimineata cand ai facut asta?? Daca nu doarme, tine-l in brate pana vrea el sa-ti plece (stim amandoua ca nu va sta mult, caci deja a crescut si pleaca repede..)... Ia adu-ti aminte ce fain a fost azi dimineata, cand v-ati "alergat" pe sub pilote si v-ati pupat si gadilat..
-cand pleci sa incalzesti mancare si el iti spune sa va mai jucati putin inainte, fa-o. Hai, ca nu-i nicio nenorocire daca mancati mai tarziu...si nici daca se decaleaza tot "programul" nu-i grav..ca doar la programul ala nu s-a ajuns ca l-ai impus tu, ci pt ca asa s-a reglat el..asa ca, lasa-l tot pe el sa-l schimbe daca are chef..
-cand vrea sa se joace cu tine si fix atunci iti suna mobilul pt nu stiu ce super mega vizionare a casei, lasa naiba si agentia si clientul, vezi-ti de copil..lasa' ca nu pierzi marele cumparator daca nu raspunzi instant la telefon...suni tu mai incolo...
-cand trage de timp la baie, la masa, la culcare...cand mai vrea o carte, inca una, hai si-o poveste inventata...daca nu-ti pica ochii in gura, fa-o...stim amandoua ca nu vei regreta...din contra...
Unele le aplic..altele incerc...cateodata uit...
Cateodata ma enervez pe mine ca ...mda...in dorinta mea de a rezolva rahatul asta cu vanzarea proprietatii pe care o am (pt a cumpara alta, mai mare) sunt prea concentrata pe asta..si stresata ca nu se intampla cat de repede asa vrea eu...si grabita..si , naiba mai stie cum, cert este ca..uneori..uneori parca nu traiesc la maxim ceea ce as putea sa traiesc la maxim.
Wake up, Violetoo!!! Si da-l in ma-sa de stres..oricum..unele lucruri nu depind de tine..Iar altele, dupa cum ai vazut, se mai aseaza si de la sine...
luni, 21 martie 2016
o dimineata de luni
Pe la 6 am m-a trezit ceva..nu stiu exact daca vocea stiristului de la radio (care este, in continuare, fundal sonor pentru noptile noastre..Radioul, nu vocea stirirstului, desigur..) sau niste porumbei care garaiau la geam/balcon, cu voci de tenori ... Am crezut ca-i vreo 7, m-am uitat la ceas si am vrut sa mai adorm cand am vazut ca-i abia 6am, dar genele n-au mai vrut sa stea lipite si pace! Asa ca, dupa ce m-am delectat o vreme cu mutritza simpatica de langa mine (care dormea adanc), am decis sa ma urnesc si eu...
Caci, nah, daca tot mi-am amintit ca in weekendul asta am facut doar o amarata de ciorba..ce poti face la 6am , in afara de bucatarit? Scos peste, pus la cuptor...tocat usturoi verde, ardei capia, pus rosii la fiert.. Pus si cartofi pentru piure pe foc.. Spalat un mic morman de vase, care fusesera parasite cu nesimtitire, in chiuveta, aseara... Desigur, intre timp cafeaua era gata, asa ca incep s-o bag usor -usor in vene si incep sa ma trezesc tot mai bine.. Soare la geam, cafea amara (dar cu lapte) in cana, copil dormind, pasarele cantand in copacii din cartier..
La 8 am, cand s-a trezit si Andreiul, eram apta de pupaceala si de imbratisari si de ascultat ce a visat el azinoapte si cate si mai cate avea el de povestit la prima lui ora. Apoi intram in rutina baie, spalat dinti, ochi, schimbat in haine de casa si..uite-asa, la 8,30 copilul deja facea activitati in cartile de specialitate:)))
La 9, la birou si as fi atipit nitel, dar am zis ca mai intai sa va povestesc si voua o dimineata de luni. Frumoasa. Si care chiar pare de primavara. (da, stiu, se strica vreme, dar lasati-mi bucuria acestui soare si acestei lumni..macar pana incep ploile...)
Dupa un weekend cu doua petreceri, sambata seara la Maria, care-a facut de curand 7ani. Ieri dimineata la un loc de joaca, la ziua lui Matei, prietenul care-a implinit 5 ani. Astept si poze de la mama lui Matei, ca sa va las sa vedeti ce distractie a fost pe capul lor. :)
Hai, sa aveti o saptamana buna, zic!
Caci, nah, daca tot mi-am amintit ca in weekendul asta am facut doar o amarata de ciorba..ce poti face la 6am , in afara de bucatarit? Scos peste, pus la cuptor...tocat usturoi verde, ardei capia, pus rosii la fiert.. Pus si cartofi pentru piure pe foc.. Spalat un mic morman de vase, care fusesera parasite cu nesimtitire, in chiuveta, aseara... Desigur, intre timp cafeaua era gata, asa ca incep s-o bag usor -usor in vene si incep sa ma trezesc tot mai bine.. Soare la geam, cafea amara (dar cu lapte) in cana, copil dormind, pasarele cantand in copacii din cartier..
La 8 am, cand s-a trezit si Andreiul, eram apta de pupaceala si de imbratisari si de ascultat ce a visat el azinoapte si cate si mai cate avea el de povestit la prima lui ora. Apoi intram in rutina baie, spalat dinti, ochi, schimbat in haine de casa si..uite-asa, la 8,30 copilul deja facea activitati in cartile de specialitate:)))
La 9, la birou si as fi atipit nitel, dar am zis ca mai intai sa va povestesc si voua o dimineata de luni. Frumoasa. Si care chiar pare de primavara. (da, stiu, se strica vreme, dar lasati-mi bucuria acestui soare si acestei lumni..macar pana incep ploile...)
Dupa un weekend cu doua petreceri, sambata seara la Maria, care-a facut de curand 7ani. Ieri dimineata la un loc de joaca, la ziua lui Matei, prietenul care-a implinit 5 ani. Astept si poze de la mama lui Matei, ca sa va las sa vedeti ce distractie a fost pe capul lor. :)
Hai, sa aveti o saptamana buna, zic!
miercuri, 16 martie 2016
am aflat unde e sufletul meu
Sensibilul:
Ii spun (as spune dintotdeauna, dar el e doar de 4 ani si 3 luni...si totusi...dintotdeauna...) ca este sufletul meu si ca-l iubesc mult-mult de tot... De obicei seara, caci abia atunci ne adunam de la joaca la dragalit si povestit...
-Mami, eu stiu unde e sufletul tau. Zice el cu o voce mica,dar serioasa..
-??!!!???
-Unde e inima? Aici? (isi pune pumnul mic pe piept, destul de aproape de zona unde-i inima)
-Da, cam pe-acolo...
-Uite, mami, sufletul este chiar aici, deaspura inimii, in susul pieptului...Deci asta inseamna ca si eu sunt acolo, deasupra inimiii, la tine. Si, uite, (si-si duce mana in zona sufletului..) si tu esti aici la mine...
-Uite, mami, te mangai usor, nu sunt violent..am inteles ce mi-ai zis tu...Si-mi plimba usor (si foarte stangaci, desigur) degetele pe obraz.
Asta a fost urmarea faptului ca mi-am luat atatia genunchi in nas, gura..coate-n ochi..picioare-n burta..capete-n gura...etc-etc (desigur fara sa vrea, in general cand ne jucam sau cand face o intoarcere rapida fara sa observe ca e si muma-sa prin zona. Iar muma-sa nu prea are instincte de ferit rapid..ca,nah, nu le are!! :P)...incat , la un moment dat am inceput sa-i repet ca, fiind fata sunt mai delicata si ca e bine sa fie si el mai atent, caci asa e frumos sa te porti cu fetele...
Artagosul:
In Mega Image, la casa, dau unele peste el..Mai exact una dintre ele ii cam rascheteaza capul cu o ditamai poseta tinuta neglijent pe brat...u know how.
-Heeeeii!! N-ati vazut ca e un baietel aici??!!! Mi-ati dat una in cap!
Duduile isi continuau drumul..asa ca el striga si mai tare..
-Heeeii!!! Asta este lipsa de bun simt!!! Nu mi-a placut ce ati facut, n-auziti!!??
(zise un omulet mic cu nervisori mari...)
Of-of..mai-mai..
marți, 15 martie 2016
Doi.Punct si de la capat.
A fost aici o postare, pe 10 martie, pe care am sters-o ieri pentru ca, de fapt, nici nu stiam ca am publicat-o. :)
Eram convinsa ca am lasat-o in draft, pana ieri, cand mi-a spus o prietena ca a citit si ca nu-i vine sa creada...atunci am intrat, am vazut ca e publica, am sters-o. Scriu asta pentru cei care au si comentat la ea, imi cer scuze ca nu apar comentariile voastre pentru ca nu mai este postarea respectiva. Stiu ca veti intelege.
In rezumat, de cateva zile, mai exact de pe 4 martie, de cand am aflat ca despartirea mea de tatal copilului este asa de importanta ca a trebuit sa fie anuntata cu surle si trambitze (pe bune nu-mi imaginam ca e subiect de interes national :P) m-am tot gandit care-i cea mai potrivita atitudine.
Cel mai de cacao in toata povestea este ca eu am fost anuntata de o prietena, care a aflat de la alta doamna..ca apar lucruri despre viata mea..intr-o revista mondena. Orice o insemna monden..ma rog..sa nu comentez mai mult. Ca sunt poze cu fi-miu in ea...iar asta m-a enervat rau de tot, pt ca sunt mama lui..cred ca ar fi trebuit sa fiu intrebata/sa imi fau acordul in utilizarea acelor fotografii. Ma rog...
Dat fiind faptul ca este si imaginea mea in joc, dat fiind faptul ca exista neadevaruri despre mine/relatie/situatie, dat fiind faptul ca sunt pusa intr-o lumina foarte proasta mai ales prin aceste denaturari ale realitatii...am fost tentata sa scriu mult, un fel de "raspuns" cu completarile celuilalt implicat in aceasta intamplare. Celalalt fiind eu!
Am scris mult, dar..in timp ce scriam eu cu spor..mi-am adus aminte de vorba aia din popor care spune "cand iti pui rufele la uscat, pe balcon, nu-ti pune niciodata chilotii pe sarma din fata". Ca-s chilotii tai, adicateleasicarevasazica, cele mai intime obiecte vestimentare, poate nu-i cazul sa se benocleze si vecinii la ei. Sigur, daca asta iti doresti, daca ai nevoie sa expui public lucruri care tin de budoar..atunci esti liber s-o faci.
Eu nu agreez lucrurile de acest gen, si consider si ca, mai ales acum!, am o mare datorie fata de fiul meu: sa nu-l expun mai mult decat a fost deja expus. In egala masura, insa, consider ca am datoria, atat fata de el cat si fata de mine, sa lamuresc macar cateva aspecte care, prezentate partial sau scoase din context, par altfel decat au fost de fapt.
Momentan doar imi propun sa scriu despre ele, candva voi si scrie, deocamdata am alte prioritati cum ar fi traitul real, ceea ce va doresc si voua :))
Sau poate ca n-o sa scriu niciodata..caci oamenii care-mi sunt cu adevarat importanti stiu ----prezenti fiind la realitatea traita----cum au stat, de fapt lucrurile. Si doar acei oameni conteaza...pana la urma..
Mbon. Acum, ca sa trec la intamplarile intamplate, ceea ce am citit vineri, pe 4 martie, a fost sutul in fund care a miscat niste lucruri. Lucruri care oricum erau in miscare, dar ceva mai lent..nu intru in detalii...Cert este ca de pe 5 martie suntem doi intr-o barca. :) Pardon, doi intr-o casa. Alta casa. Eu si Andrei. O viata noua, o viata diferita, cu bune si rele, ASUMATE.
Suntem doi intr-o barca, dar el va continua sa aiba doi parinti, cum este si firesc. Isi va vedea tatal/ tatal il va vedea pe el- in continuare, vor avea timpul lor impreuna, vor avea intamplarile lor impreuna. Consider(am) ca asa este normal, asa cum consider si ca este esential ca -atunci cand parintii se despart- sa aiba inteligenta de a nu-si otravi copilul cu frustrarile la adresa celuilalt.
Viata merge mai departe. Temerile mele cele mai mari in ceea priveste adaptarea lui Andrei, temeri care mi-au pus muuuulte piedici si mi-au creat muuuulte nopti albe pline de intrebari si de framantari (inainte de mutare)..s-au dovedit vag nefondate. Cineva mi-a spus candva "copilul este /va fi bine daca langa el mama e bine". Nu cred ca am crezut atunci ca asa este, nu cred ca am realizat exact ce inseamna asta.. Acum, pe pielea mea, stiu ca asa e. Sigur ca este o situatie noua, complet noua, dificila pentru el, dificila si pentru mine (pentru ca trebuie s-o gestionez foarte bine, astfel incat "damage"-ul la Andrei sa fie cat mai mic). Sigur ca voi mai avea nopti albe (sau partial albe:))...), cu intrebari, cu incercari de a gasi cele mai bune solutii. Dar pe ele cred ca ti le asumi cumva..din momentul in care ai devenit mama, indiferent cat de roz/sau de "neroz" stau lucrurile. Uneori probabil ca nu le voi gasi. Uneori voi mai gresi, cum am mai gresit si pana acum. Sigur ca mi-as fi dorit nespus sa nu treaca prin asta. Nu doar acum, ci in general. Dar, cata vreme el stie si simte ca are in continuare doi parinti, ca este iubit de amandoi, ca este binevenit in vietile amandurora, ca ...si ca...si ca...eu cred ca va fi ok. Cu siguranta, per total, mai bine cu doi parinti si doua case, decat intr-un trei nefunctional intr-o singura casa. Eu cred ca tarie, asa cum credeam si inainte sa am propriul copil, ca un copil simte foarte bine tensiunile casei/parintilor, fie ele si neexprimate...si ca o atmosfera tensionata si grea numai bine nu-i face. Chiar si una "tacuta".
Cu siguranta voi scrie despre cum este sa fii mama singura. Sunt convinsa ca sunt si alte mame care vor gasi /se vor regasi in scrierile mele. Au fost si pana acum oameni care mi-au spus asta, mai mult ca sigur ca si de acum incolo.
Initial am vrut sa inchid blogul, apoi am decis sa imi vad de ceea ce am chef sa fac: sa scriu. Pentru mine. Cine vrea sa citeasca..feel free to do it. Cine vrea sa citeasca doar ca sa ma muste de fund apoi...de asemenea feel free to do it. Daca atata bucurie aveti..well..nu va pot opri, nu? It's a free country..world..whatever..
Hai sa ne auzim cu bine.
Eram convinsa ca am lasat-o in draft, pana ieri, cand mi-a spus o prietena ca a citit si ca nu-i vine sa creada...atunci am intrat, am vazut ca e publica, am sters-o. Scriu asta pentru cei care au si comentat la ea, imi cer scuze ca nu apar comentariile voastre pentru ca nu mai este postarea respectiva. Stiu ca veti intelege.
In rezumat, de cateva zile, mai exact de pe 4 martie, de cand am aflat ca despartirea mea de tatal copilului este asa de importanta ca a trebuit sa fie anuntata cu surle si trambitze (pe bune nu-mi imaginam ca e subiect de interes national :P) m-am tot gandit care-i cea mai potrivita atitudine.
Cel mai de cacao in toata povestea este ca eu am fost anuntata de o prietena, care a aflat de la alta doamna..ca apar lucruri despre viata mea..intr-o revista mondena. Orice o insemna monden..ma rog..sa nu comentez mai mult. Ca sunt poze cu fi-miu in ea...iar asta m-a enervat rau de tot, pt ca sunt mama lui..cred ca ar fi trebuit sa fiu intrebata/sa imi fau acordul in utilizarea acelor fotografii. Ma rog...
Dat fiind faptul ca este si imaginea mea in joc, dat fiind faptul ca exista neadevaruri despre mine/relatie/situatie, dat fiind faptul ca sunt pusa intr-o lumina foarte proasta mai ales prin aceste denaturari ale realitatii...am fost tentata sa scriu mult, un fel de "raspuns" cu completarile celuilalt implicat in aceasta intamplare. Celalalt fiind eu!
Am scris mult, dar..in timp ce scriam eu cu spor..mi-am adus aminte de vorba aia din popor care spune "cand iti pui rufele la uscat, pe balcon, nu-ti pune niciodata chilotii pe sarma din fata". Ca-s chilotii tai, adicateleasicarevasazica, cele mai intime obiecte vestimentare, poate nu-i cazul sa se benocleze si vecinii la ei. Sigur, daca asta iti doresti, daca ai nevoie sa expui public lucruri care tin de budoar..atunci esti liber s-o faci.
Eu nu agreez lucrurile de acest gen, si consider si ca, mai ales acum!, am o mare datorie fata de fiul meu: sa nu-l expun mai mult decat a fost deja expus. In egala masura, insa, consider ca am datoria, atat fata de el cat si fata de mine, sa lamuresc macar cateva aspecte care, prezentate partial sau scoase din context, par altfel decat au fost de fapt.
Momentan doar imi propun sa scriu despre ele, candva voi si scrie, deocamdata am alte prioritati cum ar fi traitul real, ceea ce va doresc si voua :))
Sau poate ca n-o sa scriu niciodata..caci oamenii care-mi sunt cu adevarat importanti stiu ----prezenti fiind la realitatea traita----cum au stat, de fapt lucrurile. Si doar acei oameni conteaza...pana la urma..
Mbon. Acum, ca sa trec la intamplarile intamplate, ceea ce am citit vineri, pe 4 martie, a fost sutul in fund care a miscat niste lucruri. Lucruri care oricum erau in miscare, dar ceva mai lent..nu intru in detalii...Cert este ca de pe 5 martie suntem doi intr-o barca. :) Pardon, doi intr-o casa. Alta casa. Eu si Andrei. O viata noua, o viata diferita, cu bune si rele, ASUMATE.
Suntem doi intr-o barca, dar el va continua sa aiba doi parinti, cum este si firesc. Isi va vedea tatal/ tatal il va vedea pe el- in continuare, vor avea timpul lor impreuna, vor avea intamplarile lor impreuna. Consider(am) ca asa este normal, asa cum consider si ca este esential ca -atunci cand parintii se despart- sa aiba inteligenta de a nu-si otravi copilul cu frustrarile la adresa celuilalt.
Viata merge mai departe. Temerile mele cele mai mari in ceea priveste adaptarea lui Andrei, temeri care mi-au pus muuuulte piedici si mi-au creat muuuulte nopti albe pline de intrebari si de framantari (inainte de mutare)..s-au dovedit vag nefondate. Cineva mi-a spus candva "copilul este /va fi bine daca langa el mama e bine". Nu cred ca am crezut atunci ca asa este, nu cred ca am realizat exact ce inseamna asta.. Acum, pe pielea mea, stiu ca asa e. Sigur ca este o situatie noua, complet noua, dificila pentru el, dificila si pentru mine (pentru ca trebuie s-o gestionez foarte bine, astfel incat "damage"-ul la Andrei sa fie cat mai mic). Sigur ca voi mai avea nopti albe (sau partial albe:))...), cu intrebari, cu incercari de a gasi cele mai bune solutii. Dar pe ele cred ca ti le asumi cumva..din momentul in care ai devenit mama, indiferent cat de roz/sau de "neroz" stau lucrurile. Uneori probabil ca nu le voi gasi. Uneori voi mai gresi, cum am mai gresit si pana acum. Sigur ca mi-as fi dorit nespus sa nu treaca prin asta. Nu doar acum, ci in general. Dar, cata vreme el stie si simte ca are in continuare doi parinti, ca este iubit de amandoi, ca este binevenit in vietile amandurora, ca ...si ca...si ca...eu cred ca va fi ok. Cu siguranta, per total, mai bine cu doi parinti si doua case, decat intr-un trei nefunctional intr-o singura casa. Eu cred ca tarie, asa cum credeam si inainte sa am propriul copil, ca un copil simte foarte bine tensiunile casei/parintilor, fie ele si neexprimate...si ca o atmosfera tensionata si grea numai bine nu-i face. Chiar si una "tacuta".
Cu siguranta voi scrie despre cum este sa fii mama singura. Sunt convinsa ca sunt si alte mame care vor gasi /se vor regasi in scrierile mele. Au fost si pana acum oameni care mi-au spus asta, mai mult ca sigur ca si de acum incolo.
Initial am vrut sa inchid blogul, apoi am decis sa imi vad de ceea ce am chef sa fac: sa scriu. Pentru mine. Cine vrea sa citeasca..feel free to do it. Cine vrea sa citeasca doar ca sa ma muste de fund apoi...de asemenea feel free to do it. Daca atata bucurie aveti..well..nu va pot opri, nu? It's a free country..world..whatever..
Hai sa ne auzim cu bine.
marți, 1 martie 2016
1 Martie. Ceva despre el si ceva despre mine..
La 8 fara ceva s-a trezit si..
- Mami, ce zi e azi?
- Marti..
- Ah, e 1 martie, marti..trebuie sa-ti dau un martisor..ma duc la tati sa-i spun sa-mi dea sa-ti dau un martisor..
PamPam!
In alta ordine de idei, ieri la FTK a fost super ok, banuiam ca asa va fi..avem parte si de o coordonatoare super draguta de grupa, Natalia. Natalia l-a cucerit pe Andrei, pe buna dreptate, le vorbeste foarte frumos, e calma, e zambitaore si..e imbracata "foarte colorat si haios" (asa a zis copilul, chiar asa este). Prima oara cu copii mai mari ca el in grupa, el fiind singurul care nu e obisnuit cu colectivitate (implicit nici cu respectarea regulilor, cum sunt cei care merg in grupuri..). Cu toate acestea, in 99 % dintre situatii, a respectat regulile si a facut tot ce faceau si ceilalti copii. Sunt mandra de baiatul nostru:)
Eu am profitat de cele doua ore din sala de asteptare si am citit. Cu spor..Murakami, Padurea Norvegiana. Am planuri mari pentru mine, in ceea ce priveste lectura. Mai ales ca, dupa ce termin cartea aceasta, asteapta cuminte sa fie inceputa si cartea primita de la Lavi, prietena draga din Timisoara...
(Ati vazut filmul Frida, din 2002, cu Salma Hayek in rolul pictoritei si cu Alfred Molina in rolul lui Diego Rivera? Eu da si mi-a fooooarte placut. De fapt cred ca-l si am...pe undeva, pe un dvd..)
Apoi, la rand este Allende cu a ei carte Amantul Japonez (draga mea Allende, a carei scriitura o iubesc!), pe care taman mi-am luat-o acum vreo luna, la ultima escapada cu Andrei prin librarii...
Vreau, cum mi-am propus si anul trecut si nu prea mi-a iesit, macar o carte pe luna...
Planuri mari, dar si doua ore de curs al copilului in care aleg sa citesc in loc sa bantui prin magazine..:P
O primavara frumoasa va dorim si voua!
- Mami, ce zi e azi?
- Marti..
- Ah, e 1 martie, marti..trebuie sa-ti dau un martisor..ma duc la tati sa-i spun sa-mi dea sa-ti dau un martisor..
PamPam!
In alta ordine de idei, ieri la FTK a fost super ok, banuiam ca asa va fi..avem parte si de o coordonatoare super draguta de grupa, Natalia. Natalia l-a cucerit pe Andrei, pe buna dreptate, le vorbeste foarte frumos, e calma, e zambitaore si..e imbracata "foarte colorat si haios" (asa a zis copilul, chiar asa este). Prima oara cu copii mai mari ca el in grupa, el fiind singurul care nu e obisnuit cu colectivitate (implicit nici cu respectarea regulilor, cum sunt cei care merg in grupuri..). Cu toate acestea, in 99 % dintre situatii, a respectat regulile si a facut tot ce faceau si ceilalti copii. Sunt mandra de baiatul nostru:)
Eu am profitat de cele doua ore din sala de asteptare si am citit. Cu spor..Murakami, Padurea Norvegiana. Am planuri mari pentru mine, in ceea ce priveste lectura. Mai ales ca, dupa ce termin cartea aceasta, asteapta cuminte sa fie inceputa si cartea primita de la Lavi, prietena draga din Timisoara...
(Ati vazut filmul Frida, din 2002, cu Salma Hayek in rolul pictoritei si cu Alfred Molina in rolul lui Diego Rivera? Eu da si mi-a fooooarte placut. De fapt cred ca-l si am...pe undeva, pe un dvd..)
Apoi, la rand este Allende cu a ei carte Amantul Japonez (draga mea Allende, a carei scriitura o iubesc!), pe care taman mi-am luat-o acum vreo luna, la ultima escapada cu Andrei prin librarii...
Vreau, cum mi-am propus si anul trecut si nu prea mi-a iesit, macar o carte pe luna...
Planuri mari, dar si doua ore de curs al copilului in care aleg sa citesc in loc sa bantui prin magazine..:P
O primavara frumoasa va dorim si voua!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
