luni, 15 februarie 2016

Scandalul medical al acestor zile...si considerente pe marginea intamplarilor noastre cu sistemul medical...

Nu am obiceiul sa scriu despre tot felul de nenorociri auzite/vazute la stiri, dar acest scandal actual m-a lovit drept in moalele capului. Pentru ca, dupa parerea mea, vorbeste despre un sistem medical de cacat, asta din tara in care traim.

Pentru ca nu vreau, chiar nu vreau!!!!!, sa-mi imaginez ce-i in sufeltul parintilor care trec prin ceea ce trec zilele astea. Si,desi nu vreau, am inca acute amintirile trailor mele de acum aproximativ un an.
Caci pe 14 februarie 2015, adica ieri fix un an, ne internam la un spital privat cu otita si pneumonie, iar aceea a fost ziua in care tavalugul ne-a prins in el....Aveam sa aflam ce insemna asta..aveau sa urmeze intamplari grele...
Cele despre care am scris aici si apoi aici, partea a doua.. Cum ajungi de la faza "copil sanatos si vioi" la faza in care un medic iti spune "in cel mai rau caz va ajunge la dializa" si nu mai judeci, nu mai poti judeca, nu mai vrei, nu mai poti..

Din fericire n-a fost cazul. Nea-m "oprit" la diagnosticul de sindrom nefrotic. (nu ca asta ar fi putin, dar..fata de ce ni s-a spus ca ar putea sa urmeze pot spune ca am fost cazul fericit...)

Ce simt eu, la un an de atunci? Cum m-au modificat pe mine toate acele intamplari?? Pai va pot spune ca am devenit mai fricoasa la racelile lui decat eram cand avea cateva luni. Caci daca auzi in continuu "si cea mai mica raceala poate insemna recadere" nu poti sa nu fii lesinat de frica...
A trecut un an. Cu cateva raceli, cu cateva viroze, cu o otita, cu 2 tratamente cu antibiotic, cu el scos din "comunitate" (conform cu ceea ce ni se scrie pe foaia de la Fundeni, unde mergem la control la 3 luni), dar , cel mai important cu el bine dpdv renal. Ce traiesc eu de fiecare data cand Andrei are nasul infundat infundat sau are muci sau tuseste?? Sincer, ce traiesc eu? Ei bine, trebuie sa scriu, ca sa scuip demonul asta din mine : traiesc un cosmar. Sufletul mi-e in gat, ii studiez in continuu ochii (sa nu cumva sa apara vreun edem), apas usor pe picioare sa vad daca nu cumva retine apa, fac teste peste teste de proteinurie (avem stripuri acasa), studiez cat pipi face- raportat la lichidele consumate..Iar asta e ce se vede la exterior. Pe dinauntru..sunt varza. Cand raceste NU POT sa dorm noptile. Cand totusi mai adorm, visez rezerva de la Fundeni, soarele care intra pe geam si care ma durea cu lumina lui, holul sectiei de nefrologie, tipetele lui, plansul meu..

Ce-o fi in sufletul lui cand mergem acolo? O vreme am crezut ca, mic fiind, a uitat. Dar n-a uitat. Nu mai era atat de mic, avea 3 ani si 3 luni, nu avea cum sa uite tot. Deunazi vorbeam cu el, ma intreba "mami, toata lumea are picioare si merge cu ele?" si ii spuneam ca unii oameni au avut accidente sau probleme care i-au facut sa nu-si mai poata folosi picioarele. Si cand ma pregateam sa-i dau ca exemplu un cersetor care se plimba cu caruciorul pe langa blocul nostru, l-am auzit pe el "la verificare, acolo unde mergem noi, era o fetita care a avut un accident si nu mai poate sa mearga, caci era in scaun cu rotile si avea picioarele strambe". Mi s-a urcat un nod in gat. Da, cat eram in spital si apoi, la cateva controale, pe holul Fundeni-ului ne-am intalnit cu o fetita care era internata si ea la nefrologie, cu probleme garve. Ea era in scaun cu rotile. De fiecare data incercam sa-i distrag atentia lui Andrei, dar uite ca..uite ca stie tot, a vazut tot, poate ca e normal asa...dar mereu ti-ai dori ca puiul tau sa afle toate astea cat mai tarziu cu putinta...


Mda...e cam "de jale" postarea asta, dar...m-au navalit toate amintirile..
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca se apropie si "verificarea" de la inceputul lui martie... Numai cand ma gandesc ca trebuie sa mergem iar la Fundeni mi se strange stomacul.... :(
Cam la fel simt cand trec pe langa Institutul de Pneumologie Nasta, locul care a insemnat inceputul sfarsitului Mamei mele...
Cam la fel simt cand trec pe langa IOB..
Cam la fel simt cand imi amintesc de Bals, spitalul in care Andrei a facut soc anafilactic la mine-n brate, la doar un an si jumatate...

Sa-mi bag picioarele in el de sistem medical romanesc!!!!!!!!!



p.s.

Intru eliberarea mea ..candva voi scrie si despre ce-a fost cu Bals...si despre ce-a fost cu mama.. Candva...

p.p.s.
Si ..mai e ceva..am certitudinea ca noi am ajuns la acest diagnostic datorita incompetentei unor medici. Nu unul anume, n-as putea pune degetul pe unu singur, pentru ca eu cred ca a fost un cumul de situatii care a dus aici. Nu stiu daca vreodata voi intelege, medical vorbind, unde s-a produs fractura (caci se stie..o mana se spala pe alta, nu-i asa??). Unde? Cand? Cand i s-a administrat antibiotic la care deja facuse (cu vreo 2 ani inainte) soc anafilactic? (desigur cu mult cortizon inainte, ca sa nu omoare copilul). Cand , vazand ca pneumonia si otita isi faceau inca de cap chiar si sub acel antibiotic, s-au facut alte cocteiluri de antibiotice? Cand primul antibiotic s-a dat fara analize de sange/exudat/etc inainte? (adica fara a se cunoaste ce produsese infectia si, implicit, la ce antibiotic va fi sensibila cocomarla care-a produs-o..) Cand, desi in spital privat, ii iesise proteinurie si medicii de acolo au ales sa o ignore, adica sa o abordeze la modul "e normal pe infectie puternica sa iasa proteinurie (in urina)" (imi amintesc exact ca, fripta fiind cu 2 ani inainte, acum intrebam tot ce vedeam modificat..de ce e asa..daca e ok sa fie asa..ce inseamna...si ca am intrebat in mod special de ce iese proteinurie si ce inseamna). Cand, dupa ce trecuse spitalizarea, iar noi tot insistam ca are copilul edeme..copilul primea (de la doi medici!!) Aerius si Zyrtec...pe motiv ca sunt edeme produse de alergie cand, de fapt, erau edeme date de rinichii lui, care se buleau???

Oooo...si cate alte intrebari mai am...
Si stiu..chiar stiu ca nu voi avea raspunsuri..
Si mai stiu si ca, daca le-as avea, tot nu ne-ar scuti sa trecem prin ce-am trecut..
Doar ca pe mine, ca mama, m-ar ajuta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉