Postări

Se afișează postări din iulie, 2015

Alimentatie

Imagine
Cred despre mine ca reusesc sa pastrez o linie buna in ceea ce priveste alimentatia lui Andrei. In linii mari, ce am facut pana acum, suna cam asa:
-nu am pus interzis pe zahar, dar il evit pe cat posibil;
-nu am dat porc copilului, drept este ca nici noi nu mancam (Eu sunt singura care mai mananca asa ceva cand mancam la restaurant, ori cand imi da Diana ceva facut de ea cu porc-vita amestec. In casa nu exista, nu gatesc porc.);
-nu mananca prajeli;
-nu mananca chestii gatite cu rantas, prajeala, etc (nici noi);
-nu cumparam sucuri din comert (cu exceptia ORS-ului, cand a avut enterocolita);
-cumparam foarte rar-spre deloc- dulciuri procesate din comert (Biscuiti, mai exact. Uneori Eugenia. Nu a pus gura pe Barni & staff like that. In schimb a mancat inghetata, prima intreaga anul acesta, adica la 3 ani jumatate);
-da, a mancat pufuleti. Nu are interzis acum, dar a avut vreo 5 luni de zile. (regim desodat);
-nu prea mananca dulciuri nici facute in casa, nu pt ca nu i-as fi dat ci…

sunt o sefa spagara

Dupa cum stiti, am si eu un job. :)
N-oi castiga eu spectaculos, adica stiu ca as putea mai bine, dar costul ar fi timpul meu cu Andrei, care va sa zica vrei mai multi bani petreci mai mult timp la munca..si, deocamdata, nu am aceasta disponibilitate. Sunt de 11 ani in compania asta (record absolut!), am trecut prin multe schimbari de politica si de sefi (din fericire "raportez" direct catre GM), am rezistat si unei cumparari (adica pe noi ne-au cumparat altii), am schimbat si jobul/departamentul. Am devenit mai sefa ca inainte, cand eram sefa doar peste mine insami.:) De vreo 2 ani.
Ei...si sa vedeti ce beneficii am in ultima vreme, dat fiind faptul ca mamele copiilor din departamentul pe care cu mandrie il "manageuiesc" :))("copiii" nu sunt minori, dar au 20-21-22 de ani..) sunt bune gospodine. Dimineata aduc (nu doar pentru mine, pentru noi toti din departament) fie cate-un chec abia facut, fie saratele abia facute, fie gogosi calde, fie cozonac, fie p…

atitudinea pozitiva atrage lucruri pozitive

Imagine
Nu-i asa ca va suna asa..americanesc, ca din cartile motivationale, acest titlu? :)
Well, si mie imi suna la fel, dar chiar asa cred ca se intampla lucrurile..de multe ori.
Eu sunt genul care, mai ales cand aluneca in rahat, se inversuneaza sa tina capul desupra ca sa nu se scufunde cu totul. Unde la mine "rahat" inseamna ca ma ajunge oboseala. Asta patesc acum, de vreo cateva saptamani. Poate chiar luni. M-au ajuns lipsa concediului (am mai bine de-un an de cand n-am mai avut vacanta mai lunga de 3 zile, ceea ce...), oboseala si stresul ultimelor intamplari legate de sanatatea lui Andrei, chiar si de sanatatea mea.. Si-atunci incep sa ma agat de tot ce pot, de tot ce-i misto, de tot ce ma ajuta sa-mi incarc bateriile.
De exemplu, de vreo saptamana, m-am prins de ideea "mai am putin pana la vacanta". Si nu-mi fac planuri despre cum imi voi petrece eu timpul zacand nemiscata la soare, pe prosop (caci vacanta cu copil mic nu merge planificata, vedem la fata locului c…

Obiecte de donat. Cautam doritori care s-ar bucura de ele.

Imagine
Pentru ca va spuneam ieri despre Andrei si pentru ca, de o vreme, tot se strang diverse "de donat" prin casa si nu apuc s-o mai fac..uite ca o sa dau sfoara-n tara, poate astfel obiectele vor ajunge la oameni care chiar au nevoie de ele.

Era o vreme in care hainele care ramaneau mici sau cele nepurtate (ale noastre sau ale copilului) luau drumul bisericii. In primul rand pentru ca ne era cel mai simplu: biserica fiind la doi pasi de casa, in al doilea rand pentru ca aveam incredere ca preotul de la noi le va da cuiva care chiar are nevoie de ele. Ei, bine, ultima oara cand am discutat cu el, ne-a spus ca..oamenii au inceput sa strambe din nas daca hainele nu sunt noi-noute, iar asta mi s-a parut urat. A spus ca ramane cu maldare de haine si e pacat, zau!, sa se intample asta cand chiar unii au nevoie de ele.
Asa ca am trecut la altceva: am o prietena care are casa la tara (un fel de "tara", vorbesc de Nistoresti-Breaza, acolo unde noi mai mergem). Ea este nascuta s…

Generozitate de 3 ani si 7 luni

Acum vreun an ma intrebam cand o incepe si Andrei sa renunte (cu usurinta-nu fortat) la obiecte care i-au apartinut, dar pe care nu le mai foloseste. Fie ele haine-incaltari mici, fie ele jucarii sau carti care sunt pentru varste depasite deja...Si iata ca deja de mult timp a inceput sa spuna el singur, fara sa-l intreb, fara sa-i sugerez, "bluza asta nu-mi mai vine. hai sa o punem in sacosa si sa i-o dam lui x". Sau, si mai bine "jucariile astea de cand eram bebe le ducem la Breaza, caci nu le mai folosesc" (acasa le mai redescopera si se mai joaca uneori cu ele, dar foarte rar, asadar unele dintre ele exista inca- in niste cutii, in sufragerie.)
Asadar iata ca invata generozitatea. Si uite ca iar sunt convinsa ca a contat ce-a vazut in casa, la noi. Ce fel suntem noi. Caci are un  tata care si-a donat tone de carti, viniluri, pana si-un magnetofon..de haine nu mai vorbesc. Caci are o mama care face mereu pachete si pachetele de haine, incaltari, obiectele..ca sa …

conversatii in masina

Ca sa adaugam ceva la capitolul premiere:
Sinaia-drum cu telecabina. i-a placut, mai vrea, vrea si cu telegondola.

Este super misto sa mergi cu el la drum, in masina. Vorbim muuult, de toate, mai si canta, mai si inventeaza povesti. Placut, amuzant, relaxat. Drag. Tare drag!

Trecand pe langa un camp plin de floarea soarelui, doar noi doi in masina, ii atrag atentia sa se uite sa vada ce super frumos arata campul.
-Cand ne intoarcem la Bucuresti oprim sa-i culeg si eu lui tati o floare sa i-o duc. Tati e bun cu mine, sa-i ducem si lui o floare. Culegem doua si-ti dau si tie, mami, o floare din asta frumoasa.
se mai gandeste putin si..
-Cand o sa ma fac eu mare-mare, o sa merg intr-un magazin singur fara voi si o sa va cumpar tot o floarea soarelui.
se mai gandeste si..(o fi zis, hai, mai, ca-i cam putin ce le cumpar..)
-....si-o sa va cumpar si pantooofi si sandaaaale ..tot cu floarea soarelui...


Tot in masina, tot pe drum..
-Cand era tati de varsta ta, a condus si el o masina.
-Tati n…

Vacantele lui Andrei

Sa ramanem tot la subiectul de aici: vacanteeeee.
De data asta abordare din directia Andreiului-Sagetaretul nostru cel vesel.

Stiu ca sunt parinti care spun ca intampaina probleme cand vine vorba de vacante cu copilul, probleme legate de adaptarea celui mic la locul nou. La schimbare. Sunt si nenumarate teorii care sustin ca pentru copii vacantele, cu schimbarea pe care-o aduc in rutina lor zilnica, pot fi stersante si ca unii copii nu se adapteaza decat foarte greu locului nou-programului-mediului-etc-etc.

Nu stiu daca e asa, eu stiu ca al nostru n-a avut problema asta. Drept este ca am tinut mult la niste lucruri, taman pentru a nu-i modifica o data cu spatiul-mediul si rutina. Iar aceste lucruri la care am tinut au fost asa:
-am mentinut (pe cat posibil) programul pe care-l avea si acasa. Evident ca asta a insemnat adaptare totala a programului nostru la orelele lui de masa, de somn, baie, etc-etc. Dar mie mi se pare ca asa e normal, copilul este prioritate, nu tu. Daca nu esti in …

Vacante, vacante...

De-a lungul timpului daca a fost ceva ce nu s-a schimbat la mine, apoi asta a fost dragul de calatorii. Sa plec, sa vad, sa simt, sa miros, sa cunosc, sa bat cu piciorul stradute si piatete, sa zac la soare pe plaje (pe cat posibil putin populate), sa vizitez biserici si catedrale si sa urc in turnuri si pe unde s-o mai putea urca, sa gust mancarurile si bauturile specifice, sa bantui prin bazare sau prin magazine, sa lenevesc diminetile la cafea si serile la terase mai mult sau mai putin fistichii, mai mari sau mai mici, ...si lista ar putea continua muuult si bine...

Nu stiu daca e genetic, nu stiu daca ai mei au avut acest foc la calcaie, erau alte vremuri si nu-si prea permitea cine stie ce vacante. Plus doi copii pe care-i luau peste tot cu ei. Dar stiu ca vacante am avut de atunci. Pentru ca noi n-am fost genul de copii crescuti de bunici sau lasati la bunici. Intai pt ca aveam doar un rand de bunici, iar ei erau in Valcea. Apoi pt ca ai mei chiar au fost genul care si-au facut …

una-alta..

Imagine
Am fost la meetingul aviatic si a fost bucuros. Nu incantat. Bucuros. Apoi, dupa o vreme, si-a pierdut interesul...:)

Intr-o seara a cazut cu nasul in parchet..destul de nashpa (daca ma iau dupa faptul ca el plange doar cand e nashpa).. Si, desigur, a plans nitel..in timp ce ne cerea sa-l consolam. Apoi, in timp ce plangea: "am cazut in nasul meu frumoooos" .. Well, da, cam asa!:)

Am fost cu metroul, dar nu oricum, am fost luati in cabina la condus metroul. A fost super incantat si mai vrea. Fericireeee....:)

Matei a lipsit din Bucuresti, asa ca doua saptamani a asteptat sa vina inapoi sa se ..tamponeze cu troti. In seara asta, cica, ne vedem. Astept sa-i vad reactia, cred ca se va bucura pe bune..
Dar s-a mai jucat cu Leon, cu care ne-am vazut in Floreasca...Si cu Codin, care a fost in vizita la noi, intr-o duminica ploioasa...Si cu cine-a mai apucat, prin parcurile pe unde mergem..

Se lipeste si el de copii, prin parc. Momentan nu e foarte selectiv, asa ca, uneori, nimere…