Alimentatie

Cred despre mine ca reusesc sa pastrez o linie buna in ceea ce priveste alimentatia lui Andrei. In linii mari, ce am facut pana acum, suna cam asa:
-nu am pus interzis pe zahar, dar il evit pe cat posibil;
-nu am dat porc copilului, drept este ca nici noi nu mancam (Eu sunt singura care mai mananca asa ceva cand mancam la restaurant, ori cand imi da Diana ceva facut de ea cu porc-vita amestec. In casa nu exista, nu gatesc porc.);
-nu mananca prajeli;
-nu mananca chestii gatite cu rantas, prajeala, etc (nici noi);
-nu cumparam sucuri din comert (cu exceptia ORS-ului, cand a avut enterocolita);
-cumparam foarte rar-spre deloc- dulciuri procesate din comert (Biscuiti, mai exact. Uneori Eugenia. Nu a pus gura pe Barni & staff like that. In schimb a mancat inghetata, prima intreaga anul acesta, adica la 3 ani jumatate);
-da, a mancat pufuleti. Nu are interzis acum, dar a avut vreo 5 luni de zile. (regim desodat);
-nu prea mananca dulciuri nici facute in casa, nu pt ca nu i-as fi dat ci pentru ca, se pare, nu-i plac. (praji, chec, placinta, cozonac, etc-etc)
- Mananca orice fel de ciorba-supa. Mananca si felul 2, diverse. (are 1-2 zile/sapt peste. 1-2 spanac. legume cat cuprinde, de toate, din pacate nu crude. Crude nu se atinge de ele decat foooarte rar.)
- e mare fan lactate-branzeturi, ceea ce nu ma fericeste maxim, dar, nah!  Incerc acum sa-i introduc si lapte de quinoa, nu stiu daca-mi va merge. Nu-mi propun sa-i scot laptele, sunt sigura ca e bine ca bea, dar nu vreau sa ajunga la cantitati prea mari de lactate..
-mananca cu drag stafide, seminte de dovleac, seminte de floarea soarelui (miez, crud si neprocesat, evident!), goji, batoane raw vegan (descoperite in perioada de regim drastic prin care a trecut anul acesta), nuci, migdale, alune. Le iau de la Plafar, le amestec in recipiente mici, le consuma asa sau in combinatie cu iaurt si cereale (acestea).
-mananca ANUMITE fructe. Cred ca e normal sa aiba preferinte, eu zic merci ca le mananca si pe-astea.. Pepene rosu/ galben, mar, piersici-cand are chef, struguri-cand are chef, banane (o vreme nu le accepta, acum e ok, nici nu m-am agitat prea tare cu ele..). Kiwi, capsune, mango, caise, fructe de padure- le consuma, desi nu stie, va zic mai jos in ce fel..
-o data pe zi, dar nu in fiecare zi, bea aprox 1 pahar de suc. Facut atunci, pe loc, in casa. Cu ce am la indemana. Mere, pere, morcovi, ananas, sfecla rosie, portocala, struguri, etc-etc.. Orice.
-Pentru ca nu mai accepta mierea (in forma paine cu unt si miere, cum manca acum vreun an) avem mierea in limonada. Castigam -caci si lamaia e buna:)
-Daca va intrebati ce dulciuri mananca (totusi) ANDREI...in afara de cele mentionate deja, din categoria "tampenii" primeste : M&M (cateodata, doar cate-o bomboana din fiecare culoare, asadar 5 sau 6 (nu mai stiu cate culori sunt) ca desert dupa masa de pranz.), ou de ciocolata (jumatate, de preferat NU Kinder, ci din ala doar din ciocolata), baton Kinder felie de lapte. Ah, cum era sa uit, cerealele pt copii de la Nestle. Mama lor de pungi cu desene colorate, care fac copiii sa le smulga de pe raft! :) Dulcele sanatos este si el prezent, va zic imediat in ce consta si de unde il procuram noi.

Buuuun...acum va spun ce si cum cu dulcele si nu numai.
In perioada lui de regim a trebuit sa jonglam cu foarte putine alimente gata cumparate. Regimul nu suna ingrozitor, aparent: REGIM DESODAT. Spun aparent, pentru ca, daca va uitati pe etichetele produselor pe care le cumparati din magazine(pt copii sau pt voi) veti vedea ca foarte putine produse sunt cu 0% sare. Asa am aflat ca toti biscutii au sare, cerealele Nestle- nu mai vorbesc, iaurtul are si el, laptele la fel- dar astea au sarea naturala nu adaos, asa ca din ele avea voie, dar cu masura. Cu masura insemnand ca avea voie 1 iaurt si un pahar de lapte pe zi. Maxim. Pentru un fan lactate (cum va spuneam ca este) a fost cumplit de greu sa treaca prin asta. Pentru el, in primul rand. Pentru mine, in al doilea rand, caci mi se rupea sufletul sa-l vad ca ar vrea si nu pot sa-l las nici macar sa guste chestii pe care, pana-n problema lui de sanatate, le consuma.
Pe asta cu lactatele nu o puteam rezolva, ramanea sa o rezolv pe cea cu dulcele. Si aici am facut tot ce-am fost in stare sa inlocuiesc ceea ce manca (si avea sare, chiar si in cantitati infime) cu ceva care sa-i placa cel putin la fel de mult, dar FARA SARE. Si am gasit solutii.
Partea buna e ca aproape tot ce am gasit fara sare, este si fara zahar, asa ca am impuscat doi iepuri deodata.
Inca o parte buna este ca, o data descoperite, ele au ramas "dulcele" lui, gustarile lui, chiar si acum, cand nu mai este pe regim atat de drastic. (am trecut de la desodat la hiposodat)

Vreau sa le impartaesc cu voi, poate le veti gasi utile. Unele dintre ele pot fi facute in casa, daca aveti timp. Eu nu am, asa ca am ales calea usoara: le iau gata facute. Costisitoare, dar usoara!
Asadar va prezint batoanele Nakd. Raw vegan.

Noi ni le procuram din Naturalia, avem unul peste drum, dar le-am gasit si pe diverse siteuri. Biofair este unul dintre ele.

Apoi, alte batoane, tot dulci, vegan, bune.

Tot din Naturalia, dar le-am gasit si pe Vegis. probabil si pe cel de mai sus. Cred ca-n multe magazine bio le gasiti.

Mai sunt si ele

in afara de Naturalia, le mai gasiti si la enatural.

Apoi, ceva mai ieftine, dar care contin miere, de la Plafar, batoanele acestea:

(cu ocazia acestui articol, cautandu-le pe net, descopar ca sunt mult mai ieftine online. Din pacate descopar si ca batonul cu miere, are si..zahar..Bun asa, pe asta cred ca-l scot de pe lista in curand!)

Desertul "ciocolata", nu stiu de ce nu-l gasesc pe net (cred ca nu stiu sa-l caut), arata ca o ciocolata cu nuci in ea, dar fara cacao, cu nuci si curmale si nu mai stiu ce :)...Tot de la Plafar.

Daca vreti biscuiti fara sare (ei, bine, acest "model" nu are nici zahar) singurii gasiti de mine au fost unii de la Gullon, in Carrefour.
Arata asa:

Acum, cautandu-i, am descoperit o analiza a compozitiei, o gasitit pe Alege sanatos. Dupa ce-am cititi-o cred ca nu-i mai iau nici pe astia..
:))
Vedeti cum invat si eu cu voi deodata??:)
De siteul Alege sanatos habar nu aveam. Descopar acum ca poti cere analiza unui produs si ei o fac.


Rezumand..am pornit de la ideea recomandarii unor alimente sanatoase, v-am recomandat unele, pe altele le-am demontat in timp ce scriam despre ele:). Bun asa! Mai invat si eu. Poate invatati si voi cate ceva din ce-am scris. :)

sunt o sefa spagara

Dupa cum stiti, am si eu un job. :)
N-oi castiga eu spectaculos, adica stiu ca as putea mai bine, dar costul ar fi timpul meu cu Andrei, care va sa zica vrei mai multi bani petreci mai mult timp la munca..si, deocamdata, nu am aceasta disponibilitate. Sunt de 11 ani in compania asta (record absolut!), am trecut prin multe schimbari de politica si de sefi (din fericire "raportez" direct catre GM), am rezistat si unei cumparari (adica pe noi ne-au cumparat altii), am schimbat si jobul/departamentul. Am devenit mai sefa ca inainte, cand eram sefa doar peste mine insami.:) De vreo 2 ani.
Ei...si sa vedeti ce beneficii am in ultima vreme, dat fiind faptul ca mamele copiilor din departamentul pe care cu mandrie il "manageuiesc" :))("copiii" nu sunt minori, dar au 20-21-22 de ani..) sunt bune gospodine. Dimineata aduc (nu doar pentru mine, pentru noi toti din departament) fie cate-un chec abia facut, fie saratele abia facute, fie gogosi calde, fie cozonac, fie prajitura cu visine sau cu caise,  una-alta, dupa cum simt mamele lor dorinta de bucatareala.  In cateva ore se golesc platourile, sunt delicioase, va jur! Cand spun ca aduc prajituri, sa stiti ca vin cu cantitati foarte mari, nu asa..cateva feliute..
Ei, bine, si daca tot sunt la momentul marturisirilor....trebuie sa va spun ca s-a nascut si o competitie intre ei/mamele lor: cine face prajituri mai bune. Asa ca, indiferent de temperatura de afara, de oboseala, de stress..iata ca exista ceva/cineva care-mi imbunatateste calitatea vietii la birou. Mamele colegilor. Adevarul este ca eu as putea sa ma imprietensc direct cu ele, dat fiind faptul ca unele au fix varsta mea sau cu 1-2 ani mai mult. Eh, cine se scoala de dimineata..face prajituri, iar cine se marita devreme..la 41 de ani are copil de 21-22 de ani, nu de 3-4 ani! :)

Gata, nu va mai scriu, ma duc sa consum din produse :)

atitudinea pozitiva atrage lucruri pozitive

Nu-i asa ca va suna asa..americanesc, ca din cartile motivationale, acest titlu? :)
Well, si mie imi suna la fel, dar chiar asa cred ca se intampla lucrurile..de multe ori.
Eu sunt genul care, mai ales cand aluneca in rahat, se inversuneaza sa tina capul desupra ca sa nu se scufunde cu totul. Unde la mine "rahat" inseamna ca ma ajunge oboseala. Asta patesc acum, de vreo cateva saptamani. Poate chiar luni. M-au ajuns lipsa concediului (am mai bine de-un an de cand n-am mai avut vacanta mai lunga de 3 zile, ceea ce...), oboseala si stresul ultimelor intamplari legate de sanatatea lui Andrei, chiar si de sanatatea mea.. Si-atunci incep sa ma agat de tot ce pot, de tot ce-i misto, de tot ce ma ajuta sa-mi incarc bateriile.
De exemplu, de vreo saptamana, m-am prins de ideea "mai am putin pana la vacanta". Si nu-mi fac planuri despre cum imi voi petrece eu timpul zacand nemiscata la soare, pe prosop (caci vacanta cu copil mic nu merge planificata, vedem la fata locului ce si cum) ci pur si simplu ma bucur la ideea ca urmeaza o evadare mai lunga din cotidian. Din Bucurestiul acesta sufocant.
Ei..cam asa eram eu joi seara, indreptandu-ma catre casa, in acelasi trafic de cacao..cand..hop..o prietena imi spune "ce faci maine seara?" Adica vineri seara. O stiam fara copila acasa (caci e la bunici) asa ca m-am gandit ca-mi propune o seara de fete..si chiar ma gandeam ca a uitat ca vineri e noaptea de emisiune a lui Andrei si ca..nah, ce seara de fete, draguta??! Nope, nu asta imi propunea. Ci..hai sa mergem la concert. Robbie Williams. Ma gandesc, imi da cu virgula caci pe Diana am rugat-o deja sa vina sa stea marti (adica azi) cu Andrei..asa ca.. Plus ca, nah, nu e taman ce-mi place mie (dpdv muzical), dar ma cam tenteaza iesirea ca fetele, ca inainte de copii... Asa ca pun intrebarea, Diana accepta, sun fata si-i confirm.
Vineri dimineata deja eram bine dispusa gandindu-ma ca vad prietene pe care nu le-am mai vazut de nshpe luni. (multe luni!nici nu mai stiu cate). Ajung la birou, trece juma' de zi cu mine zambitoare..dupa pranz ma suna Andrei. Si dupa ce vorbim la telefon sunt si mai zambitoare, pentru ca tocmai am aflat ca..sambata plecam la mare, la Vox, la Costinesti.
Treaba era asa..pe Andrei il suna Nicusor Nastase (proprietar Vox, prieten cu Andrei---pentru cine nu stie) ca sa-i spuna ca ..duminica seara, intr-o emisiune transmisa de la Vox, Andrei era invitat. Asa a aflat si el, iar Nicusor a trimis frumos masina dupa noi sambata. Si uite-asa, desi posesoare de copil de 3 ani si 7 luni, am ajuns intr-o minivacanta neplanificata, care a fost tare misto! Iar eu (daca nu stiati va spun eu) sunt mare fan al plecarilor imprevizibile, nimic nu ma impiedica sa organizez totul in o ora- doua, daca atat am la dispozitie.
So..vineri seara am fost la concert. M-am bucurat ca am vazut fetele, dar am lesinat de cald, de sete, de aglomeratie. Noaptea am adormit la 1 si ceva, dimineata mergeam cu Andrei la tuns, cumparam cremele de plaja, ma epilam, faceam bagaj pentru trei si...la ora 17 paraseam Bucurestiul. Cu Merzanul care l-a dat pe spate pe Andrei (mic). Si pe mine, drept sa spun..:))
Duminica am cucerit plaja, piscina, copilul a fost super happy, noi la fel. S-a balacit, s-a jucat, a dormit, ne-am plimbat, l-am vazut pe tati la tv- dupa ce il vazusem cu 5 minute inainte in curtea Voxului :))
I-a placut mult in piscina, noi ne-am bucurat ca nu i-a fost deloc frica (mie mi-era pt el, recunosc), a vrut sa inoate cu tati, avem poze, dar, mai ales, avem o gramajoara mica de amintiri.

Asa ca, dupa cum va spuneam, atitudinea pozitiva atrage lucruri pozitive.
V-am zis ca deseara merg la Beth Hart?! :)
Yes, indeed!

Obiecte de donat. Cautam doritori care s-ar bucura de ele.

Pentru ca va spuneam ieri despre Andrei si pentru ca, de o vreme, tot se strang diverse "de donat" prin casa si nu apuc s-o mai fac..uite ca o sa dau sfoara-n tara, poate astfel obiectele vor ajunge la oameni care chiar au nevoie de ele.

Era o vreme in care hainele care ramaneau mici sau cele nepurtate (ale noastre sau ale copilului) luau drumul bisericii. In primul rand pentru ca ne era cel mai simplu: biserica fiind la doi pasi de casa, in al doilea rand pentru ca aveam incredere ca preotul de la noi le va da cuiva care chiar are nevoie de ele. Ei, bine, ultima oara cand am discutat cu el, ne-a spus ca..oamenii au inceput sa strambe din nas daca hainele nu sunt noi-noute, iar asta mi s-a parut urat. A spus ca ramane cu maldare de haine si e pacat, zau!, sa se intample asta cand chiar unii au nevoie de ele.
Asa ca am trecut la altceva: am o prietena care are casa la tara (un fel de "tara", vorbesc de Nistoresti-Breaza, acolo unde noi mai mergem). Ea este nascuta si a copilarit acolo, iar acolo sunt in continuare familii cu multi copii, familii care o duc foarte greu si care se bucura de hainutele-obiectele primite de la noi/altii ca noi. Asadar am rezolvat problema hainelor-incaltarilor.

Se mai strang si obiecte casnice- de la oale, castroane-biberoane pana la ..patut de copil, aragaz..etc.. Cumva le rezolvam si pe ele. Mare parte pleaca spre "tara" de care spuneam.

Ciudat a fost cand Andrei a avut stranse cutii intregi de carti, am incercat sa le donam, "doritorii" nu doreau nici macar sa-si miste fundul sa si le ridice..altii doreau sa isi faca selectii si sa ia doar ce le place..in ambele cazuri mi s-a parut aiurea. Cel mai ciudat a fost cand s-a dus la biblioteca de langa noi sa intrebe daca nu vor donatie, iar cei de acolo i-au spus ca nu, pentru ca nu au ce face cu ele. Pe bune? Nu ai ce face cu niste carti (sa ne intelegem, nu erau vechituri, erau carti f bune, unele chiar sunt studiate in scoala la ora actuala...) intr-o biblioteca? Ma rog, am rezolvat-o si pe asta, a luat multe cutii cu carti nasa lui Andrei (mic) pentru biblioteca din Floresti; a mai mult o cunostinta de-a lui Andrei inca niste cutii...si gata! Toata lumea fericita. :)


Acum am mai strans niste jucarii. Plus motto-ul de care va ziceam ieri. Si vrem sa le dam. Dar am vrea sa le dam unui copil pe care Andrei sa-l cunoasca. Sa dea el, personal, motto ala- la care tine atat de mult si pe care s-a oferit sa-l dea. Caci credem cu tarie ca este important pentru el sa fie asa, nu sa o iau eu s-o duc undeva fara ca el sa participe.
Asadar: daca stiti vreun baietel-fetita amatoare..dati un semn pe blog sau pe fb (mesaj privat) si poate facem cumva sa ne vedem si sa ne intamplam frumos impreuna. In weekend sau intr-una din serile saptamanii viitoare. Ce ziceti? Ceva idei?

Pentru a intelege despre ce motto e vorba, uitati o poza cu copil cu tot...

si un loc unde vedeti cate ceva despre ea, caci nu este din aia foarte mica, ca sa stiti cui s-ar potrivi..
Accesati linkul ACESTA

Generozitate de 3 ani si 7 luni

Acum vreun an ma intrebam cand o incepe si Andrei sa renunte (cu usurinta-nu fortat) la obiecte care i-au apartinut, dar pe care nu le mai foloseste. Fie ele haine-incaltari mici, fie ele jucarii sau carti care sunt pentru varste depasite deja...Si iata ca deja de mult timp a inceput sa spuna el singur, fara sa-l intreb, fara sa-i sugerez, "bluza asta nu-mi mai vine. hai sa o punem in sacosa si sa i-o dam lui x". Sau, si mai bine "jucariile astea de cand eram bebe le ducem la Breaza, caci nu le mai folosesc" (acasa le mai redescopera si se mai joaca uneori cu ele, dar foarte rar, asadar unele dintre ele exista inca- in niste cutii, in sufragerie.)
Asadar iata ca invata generozitatea. Si uite ca iar sunt convinsa ca a contat ce-a vazut in casa, la noi. Ce fel suntem noi. Caci are un  tata care si-a donat tone de carti, viniluri, pana si-un magnetofon..de haine nu mai vorbesc. Caci are o mama care face mereu pachete si pachetele de haine, incaltari, obiectele..ca sa le dea altcuiva. Cuiva care are nevoie de ele.

Iar aseara a spus cea mai mistio chestie posibila.
Va amintiti motto aia rosie a lui, de care a fost si este foarte atasat? Asa de atasat ca acum vreo saptamana a vrut sa iasa cu ea..si a iesit, desi e cam micuta pt el. A inteles ca-i micuta, caci a vazut ca mergea cam greu... A ramas "parcata" in baia mica, de la iesirea aia n-am mai vrobit despre ea, n-a mai cerut-o. Iar aseara..din senin..in timp ce ne indreptam catre parc...a spus "Motto aia nu mai e de mine, e mica. Sa i-o dam un copil mai mic, sa se bucure de ea. O s-o luam intr-o zi in parc, dar nu ca sa ma dau eu cu ea. O luam cu noi, o cari tu mami cat merg eu pe troti (oh,da, desigur!!) si-o dai unei mamici de copil care ar vrea si ea sa cumpere una pentru copilul ei, dar nu are bani. Si mamica aia o sa se bucure..si bebelusul o sa chiuie de fericire. Uite-asa o sa chiuie (si-a chiuit:P). Si eu o sa ma bucur." M-a emotionat pana la umezire de ochi. M-am oprit si l-am imbratisat si l-am pupat si i-am spus cat de fericita ma face ca a gandit asa de frumos. Si ca el e baietelul meu.
Baieteleul nostru Sagetator, care se face mare....

conversatii in masina

Ca sa adaugam ceva la capitolul premiere:
Sinaia-drum cu telecabina. i-a placut, mai vrea, vrea si cu telegondola.

Este super misto sa mergi cu el la drum, in masina. Vorbim muuult, de toate, mai si canta, mai si inventeaza povesti. Placut, amuzant, relaxat. Drag. Tare drag!

Trecand pe langa un camp plin de floarea soarelui, doar noi doi in masina, ii atrag atentia sa se uite sa vada ce super frumos arata campul.
-Cand ne intoarcem la Bucuresti oprim sa-i culeg si eu lui tati o floare sa i-o duc. Tati e bun cu mine, sa-i ducem si lui o floare. Culegem doua si-ti dau si tie, mami, o floare din asta frumoasa.
se mai gandeste putin si..
-Cand o sa ma fac eu mare-mare, o sa merg intr-un magazin singur fara voi si o sa va cumpar tot o floarea soarelui.
se mai gandeste si..(o fi zis, hai, mai, ca-i cam putin ce le cumpar..)
-....si-o sa va cumpar si pantooofi si sandaaaale ..tot cu floarea soarelui...


Tot in masina, tot pe drum..
-Cand era tati de varsta ta, a condus si el o masina.
-Tati n-a condus pt ca tati nu are carnet, Andrei.
-ba da, a condus!!!
-serios, lui tati nu-i place sa conduca si nu si-a luat carnet..
-ba da, a condus!!! (deja marait ca nu accept ce zice)
apoi..vazand ca tac..
-cand ajungem inapoi la Bucuresti o sa ia si tati carnet si-o sa conduca si tati..
-pai ca sa-si ia carnet ar tb sa faca scoala de soferi..
-o sa faca scoala. o sa-l rog eu frumos si-o sa-i spun "tati, trebuie sa faci scoala si sa iei carnet ca sa-ti dau eu masina mea, aia pe care-o am la Valcea."
(nu ma-ntrebati..se pare ca are un Volkswagen galben, undeva in Valcea. nu stiu de ce acolo, dar are multe povesti legate de Valcea..)


Ne "certam" pe tema dulciurilor..el dorea ceva, eu ii spuneam ca nu mai primeste azi..ma rog, genul asta de discutii. Apoi tacere. (Da, tot pe drum eram, la intoarcere)
Si deodata:
-Eu nu o sa mai stau acasa, ma mut intr-un magazin. Daca e un magazin cu baton din ala cu Planes, o sa dorm acolo si muncesc acolo ca sa-mi dea doamna de la casa si mie batoane din alea cu Planes..Si o sa asez rafturileeeee...si o sa plimb carucioareleeee...si o sa-mi dea si mie cineva batoane din alea cu Planes!
(El era bosumflat. Eu eram mama cea haina care nu-i da batoane cu Planes la cele 3 mese... Deja vrea sa fuga de-acasa...pentru niste amarate de batoane??!!!??? Wow..ce-o urma...?! :P)


Tot treceau pe langa noi masini cu biciclete prinse pe ele. 2..3..sau chiar 4. Mereu cand le vedeam (si in Bucuresti) ii spuneam "uite, in masina aia e o familie si toti merg cu bicicletele". La un moment dat trece o masina cu o singura bicicleta prinsa pe ea. El:
-uite, acolo e o singura bicicleta pt ca doar tata din familie merge pe bicicleta.
-poate ca da..poate ca e un singur om in masina..poate ca doar mama merge..
-nu, mami, doar tata merge! o sa vezi, cand o sa-l depasim, ca e un tata care conduce masina si doar el merge cu bicicleta.


Trecem printre doua vaci, pe straduta minuscula si in panta mare care ne duce la casa din Nistoresti Breaza. Una dintre ele facea ..si anume..
-vaco, da-te la o parte. nu e frumos sa faci caca in mijlocul drumului, sa vina stapana ei sa stranga in punga! (da, cred ca e efectul comentariilor mele din Bucuresti, la adresa proprietarilor de caini care nu le strang nevoile din drum)

Vacantele lui Andrei

Sa ramanem tot la subiectul de aici: vacanteeeee.
De data asta abordare din directia Andreiului-Sagetaretul nostru cel vesel.

Stiu ca sunt parinti care spun ca intampaina probleme cand vine vorba de vacante cu copilul, probleme legate de adaptarea celui mic la locul nou. La schimbare. Sunt si nenumarate teorii care sustin ca pentru copii vacantele, cu schimbarea pe care-o aduc in rutina lor zilnica, pot fi stersante si ca unii copii nu se adapteaza decat foarte greu locului nou-programului-mediului-etc-etc.

Nu stiu daca e asa, eu stiu ca al nostru n-a avut problema asta. Drept este ca am tinut mult la niste lucruri, taman pentru a nu-i modifica o data cu spatiul-mediul si rutina. Iar aceste lucruri la care am tinut au fost asa:
-am mentinut (pe cat posibil) programul pe care-l avea si acasa. Evident ca asta a insemnat adaptare totala a programului nostru la orelele lui de masa, de somn, baie, etc-etc. Dar mie mi se pare ca asa e normal, copilul este prioritate, nu tu. Daca nu esti in stare sa faci asta, pleaca fara el sau nu mai pleca.
-am luat cu noi cele care ajutau la mentinerea acestei rutine. De exemplu: Andrei adoarme cu radio acum, inainte adormea cu un anumit cd, o anume poveste sau un anume cantecel. Da, am carat dupa noi combinuta muzicala, cd-urile preferate. La fel: am carat veioza lui (pe care, mai nou, o vrea aprinsa cand adoarme), cartile preferate pt citit seara. Au fost vacante in care am carat ditami aparatul de facut suc, numai pt ca el bea suc dimineata si nu, nu aveam chef sa-i dau scu cumparat din comert, ci ii faceam aceleasi sucuri ca si acasa.
-am avut grija unde mergem, unde ne cazam, sa intreb cine mai este cazat in camerele vecine in perioadele respective. Asta nu inseamna ca nu au fost situatii in care nu am putut controla ce se intampla la pranz, dar macar m-am asigurat ca nu avem parte de galagiosi. Foarte important pt noi, pentru mentinerea rutinei somnului de pranz.
-mi-am asezat bine in cap de la pornire ca vacanta reprezinta timp de calitate pentru noi, nu timp pentru mine. Timpul pentru mine este fie cand doarme el la pranz (daca nu cumva fac si eu acelasi lucru), fie dupa ce adoarme seara, daca adoarme pana in 22. Altfel, ma culc si eu deodata cu el, caci oboseala mea ar afecta relationarea cu el, nimeni nu vrea asta! Facand astfel ma pot juca-interactiona de cate ori vrea cu el, ceea ce il pastreaza super happy. Vazandu-ma disponibila mereu nici macar nu ma solicita des. Mai ales acum de cand a mai crescut. (ati observat ca ei solicita atentia fix atunci cand ai o treaba importanta, pe cand daca le aloci mult timp e posibil sa te expedieze ei din camera? E normal, zic eu,. Te simte disponibil, asadar nu trebuie sa se asigure de afectiunea-atentia ta pt ca stiu-simt ca au parte de ea)

Cu exceptia unei vacante esuate de acum 2 ani (pe motiv de insolatie eu primele 2 zile, apoi enterocolita el) -toate celelalte au fost super.  Si am avut din loc in loc timp si pentru mine: de-o carte, de facut unghii (o sa radeti, dar uneori asta este o mare realizare!), de o fuga pana la malul marii cand dormea el..

Intorcandu-ma la ce ziceam la inceput. Andrei este mare amator de vacante. Pana acum nu stiam clar asta, caci era micut, nici acum nu e el foarte mare, dar este incantat de cate ori ne imbarcam in masina si-o luam din loc. Sper sa ramana asa, iar eu stiu sigur ca o sa fac tot posibilul sa se intample asta.
Stiu ca multi spun ca nici nu conteaza unde mergi cu copilul cand e mic, caci oricum nu-si va mai aduce aminte. Si va spun ca NU este asa. Eu imi aduc aminte vacante de cand eram micuta-micuta. Si , cu siguranta, chiar si cele pe care nu mi le aduc aminte au contat la formarea mea. Sper eu ca si ale lui sa conteze, desigur in bine.

Vacante, vacante...

De-a lungul timpului daca a fost ceva ce nu s-a schimbat la mine, apoi asta a fost dragul de calatorii. Sa plec, sa vad, sa simt, sa miros, sa cunosc, sa bat cu piciorul stradute si piatete, sa zac la soare pe plaje (pe cat posibil putin populate), sa vizitez biserici si catedrale si sa urc in turnuri si pe unde s-o mai putea urca, sa gust mancarurile si bauturile specifice, sa bantui prin bazare sau prin magazine, sa lenevesc diminetile la cafea si serile la terase mai mult sau mai putin fistichii, mai mari sau mai mici, ...si lista ar putea continua muuult si bine...

Nu stiu daca e genetic, nu stiu daca ai mei au avut acest foc la calcaie, erau alte vremuri si nu-si prea permitea cine stie ce vacante. Plus doi copii pe care-i luau peste tot cu ei. Dar stiu ca vacante am avut de atunci. Pentru ca noi n-am fost genul de copii crescuti de bunici sau lasati la bunici. Intai pt ca aveam doar un rand de bunici, iar ei erau in Valcea. Apoi pt ca ai mei chiar au fost genul care si-au facut viata cu copiii peste tot. Asa ca am mers mult in vacante cu ei, in Romania. Nu cred ca au fost locuri unde n-am ajuns cu ei. Si, an de an, mergeam vara la mare.
Stiu exact cum vedeam masinile (strainilor) cu barci remorcate sau cu biciclete prinse de ele, asa ma visam si pe mine..incarcand masina cu familie (in proiectiile mele familia mea includea si un caine..jur!) si cu bagaje, prinzand bicicletele pe portbagaj si luand soseaua la roti.
V-am mai zis eu pe aici despre fascinatia mea legata de rulote..

Cert este ca am iubit drumurile. Nu mi-e urat la drum oricat de lung ar fi. Nu ma plictisesc, oricat ar dura. Nu ma plictisesc niciodata in vacante, daca nu-mi propun asta. (adica daca nu-i vacanta de zacut pe plaja, cand chiar am plictiseala ca scop ...) Si asta inseamna ca nu ma plictisesc nici cand sunt SINGURA cuc in vacanta, caci am avut si din astea destule.

De-a lungul anilor am avut tot felul de vacante. Daca ar veni cineva la mine sa-mi spuna "mergem de maine in vacanta in locul x?"- ei, bine, acesta este lucrul pe care l-as face cu cea mai mare usurinta, fara sa stau mult pe ganduri, chiar si de cand exista Andrei in viata mea. As strange rapid ce-mi trebuie, as lua bani sa cumpar de la locul faptei (vacantei) ce n-am apucat sa cumpar si voi avea nevoie. Nu sunt genul "planificator" inainte. Sau sunt doar daca e vreo tara/localitate in care nu gasesc ce stiu ca as avea nevoie. Sau in care nu ma omoara increderea. (gen Egipt, unde am plecat all inclusive- de altfel este singura mea vacanta asa. Dar am fost singura, asa ca e scuzabil ca am ales varianta cea mai safe.. :P). Am vazut Praga de cateva ori, am vazut Budapesta de multe ori, am vazut Viena o data si inca o data dar doar in traznit, am vazut cateva orase de prin Germania, am vazut cate ceva din Bulgaria, am vazut Amsterdam, am vazut Barcelona si statiunile de langa ea, am vazut Girona, Alicante. Am vazut Malta. Am vazut cate ceva din Grecia, adica Atena si ceva insule. Cam asta am bifat de prin Europa. De pe alte continente..Egiptul, cele 7 zile, fix cand a izbucnit revolutia aia la ei.. Costa Rica -cele 3 saptamani dintr-o iarna de-a noastra, vara de-a lor..
N-am fost si as vrea sa ajung in Franta, in UK, in Suedia si-n Finlanda. Poate ca m-ar tenta si-o Scotie. Poate si Belgia- caci stiu acolo niste locuri absolut superbe...
Nu va imaginati ca Romania n-am batut-o toata. Sunt putine locuri unde n-am fost, multe locuri in care as mai merge...

Si gandindu-ma la vacante..mi-am dat seama de ce iubesc asa de mult plecarile-venirile-drumurile-destinatiile cu drumurile de la locul unde ajung...De ce as prefera sa-mi dau toti banii pe vacante si nu pe altceva. Pentru ca imi umplu sufletul de cald, ochii de lumina, mintea de imagini si de scene si de intamplari mari-mici, colorate sau alb negru. Minunate. Raman acolo, lipite pe dinauntru meu si cred ca ma fac mai frumoasa. Pe dinauntru. Mai deschisa. Si nu dispar... fiecare loc a lasat ceva in mine. Chiar daca a trecut mult timp fiecare nume al unei destinatii unde am ajuns si eu, fiecare imagine (pe care-o zaresc la tv sau pe vreun site) de prin locurile alea face ca un stol de fluturasi colorati sa imi inavdeze mintea. Imagini, mirosuri, fete de oameni zarite in treacata, nici nustiam cata informatie am inmagazinat. Ca atunci cand ai vazut un film, poate ca l-ai vazut acum un an, poate ca au trecut 20 de ani de cand l-ai vazut, dar cand auzi pe cineva vorbind despre el..sau despre un actor care-a jucat in el..iti vin in minte scene din filmul ala...Scene pe care nu stiai ca le-ai tinut minte. Nu-ti amintesti tot filmul, nah, a trecut timp, dar bucatile care te-au impresionat vin rapid in mintea ta..

Si toate aceste bucatele puse cap la cap fac un film intreg, ala de care va spuneam ca te face mai frumos si mai deschis de dinauntru catre inafara. Iar filmul ala arata cam asa: Barcelona-Rambla-Sagrada-Piata de fructe-Statui umane-porumbeii din piata-excursia la Girona- Montserrat-plaja-plaja-fructele de la masa-sangria....Santorini-alb-albastru-plaja cu nisip negru-pisicile-terasa cu apusul de soare- feriboatul- rasaritul pe ferry. Atena-piata aia al carei giratoriu l-am facut de multe ori, masina negasita din motive de am uitat unde-am parcat-pietrrele-caldura-Rafaga in masina-multe scutere,multe masini lovite..autostrada aia care m-a dat pe spate..Amsterdam-casele de pe malul canalelor, casele plutitoare- bicicletele,mersul pe bicicleta, ploaia, cafenele..Costa Rica- ocean, Samara, plaja salbatica,batranul stirb si plin de riduri care a dat niste indicatii (deloc clare) despre pe unde sa mergem cu masina, hamacele, geamurile taiate gen jaluzea, florile multe si plantatiile de cafea, ficusul copac protejat..  SanJose, femeile cu funduri mari si picioare scurte si cu multi copii foarte devreme facuti..curtea interioara a hotelului unde-am stat -in care auzeam conversatii de telenovela, numai ca ele erau viata lor reala...vulcanul, strigatele maimutelor in jungla,noaptea... Praga, Budapesta,Viena-strazi,cladiri, poze, biserici, piete, piatete, turisti multi...Germania- concertul U2, exactitatea trenurilor ...Malta-masina cu volan pe dreapta pe care nu am putut s-o conduc, plajele, camerista care s-a dat cu parfumul meu, parfumul care mi s-a varsat in bagaj...Egipt-piramidele, desertul seara, mirosul, aerul ala uscat si fierbinte, Cairo, femeile carora le vedeam doar ochii, barbatii care jucau un fel de table in timp ce ele, femeile, munceau...templele, telefoanele cu Andrei (mare), permanentele intarzieri ale personalului hotelier..
Si multe altele. Si mai vreau, Mai vreau. Inca mai e loc. Abia astept sa-l completez. Sa-l completam :)

una-alta..

Am fost la meetingul aviatic si a fost bucuros. Nu incantat. Bucuros. Apoi, dupa o vreme, si-a pierdut interesul...:)

Intr-o seara a cazut cu nasul in parchet..destul de nashpa (daca ma iau dupa faptul ca el plange doar cand e nashpa).. Si, desigur, a plans nitel..in timp ce ne cerea sa-l consolam. Apoi, in timp ce plangea: "am cazut in nasul meu frumoooos" .. Well, da, cam asa!:)

Am fost cu metroul, dar nu oricum, am fost luati in cabina la condus metroul. A fost super incantat si mai vrea. Fericireeee....:)

Matei a lipsit din Bucuresti, asa ca doua saptamani a asteptat sa vina inapoi sa se ..tamponeze cu troti. In seara asta, cica, ne vedem. Astept sa-i vad reactia, cred ca se va bucura pe bune..
Dar s-a mai jucat cu Leon, cu care ne-am vazut in Floreasca...Si cu Codin, care a fost in vizita la noi, intr-o duminica ploioasa...Si cu cine-a mai apucat, prin parcurile pe unde mergem..

Se lipeste si el de copii, prin parc. Momentan nu e foarte selectiv, asa ca, uneori, nimereste in grupuri nashpa. Nu-l iau pe sus, caci nu mi se pare normal (desi ma prind rapid ca se va lasa cu neplceri pt A). Sunt lectii pe care trebuie sa le invete singur..oricat mi-ar veni sa-l protejez, protectia exagerata duce la o viitoare lipsa de independenta...Dar se intampla sa-si ia rejecturi pe nedrept...asa..ca-n viata..si cand vad ce fel reactioneaza unii copii imi aduc aminte ca, nu, frate, nu-s apriori buni si minunati toti... Caci daca un copil care tocmai a primit de la generosul de fi-miu:) o masina ii zice lui A ca-i rau(pt ca vine momentul cand A vrea sa plecam acasa si i-o cere frumos inapoi)-dupa care i-o si arunca pe jos in loc sa spuna multumesc..ceva (copilul avand mai mult ca A, adica vreo 5 ani, cand cred ca ar putea sa stie minimul de norme de bun simt), va rog eu sa nu-mi explicati ce minunat e copilul ala. Sau ma-sa, care sta ca tuta, cu capu'ntre urechi fara o vorba la faza asta.

In continuare sunt mirata si revoltata de unii insotitori de copii. Cum striga la ei, cum le spun ce sa faca, ce fel sa se joaca, ce sa..ce sa.. Ar fi trebuit sa ma obisnuiesc sau macar sa ii ignor, dar, nah..mai am timp...:)

Azi dimineata l-a trezit din somn un ras in hohote provocat de-un vis. La-m intrebat ce-a visat, mi-a zis ceva cu libraria Humanitas, cu un lift, cu carti...si-a ras iar. Ce bine ca visele lui il fac sa rada asa de in hohote:)

Intr-o seara mi-a explicat exact "acum am treminat cu medicamentele, urmeaza sa mergem la Breaza, dupa aia ma tund, abia dupa aia mergem la mare, caci la mare nu merg fara sa ma tund ca sa nu-mi fie prea cald". Face planul ca la carte. Si tine minte tot ce-i spunem ca vom face. :)
Tot!



In rest..visez la....

rasarit 2Mai, intr-o dimineata de acum niste ani...