Postări

Se afișează postări din octombrie, 2014

Cum am ajuns sa nu mai vreau sa aud de bona!

Dupa cum stiti deja, de la 11 luni Andrei sta cu bona. Am avut acea experienta super nashpa numita CRESA (privata!!), apoi am ajuns tot la varianta bona. Prima bona a fost de la 11 luni pana la 1 an si 10 luni. Adica aproape un an. V-am povestiti cate ceva despre motivele care ne-au facut sa oprim colaborarea. AICI.
De pe 16 octombrie 2013 pana in martie 2014 (7luni) am avut pe cea de-a doua. Care a fost venita tot pe recomandare, de care chiar am fost multumiti, care a fost multumita de noi. (tinem si acum legatura, desi femeia isi face tratamente prin Italia...). Ce aparea ca nemultumire rezolvam pe traseu, era o fiinta cu care se putea vorbi, nu se oftica daca ii faceam vreo observatie, o femeie simpla, dar curata, harnica si care tinea cont de ceea ce ii spuneam. Cu ea a incepu Andrei sa invete cantecele, poezioare, sa stie ca iarna vine Mos Craciun si ca ninge, in perioada doamnei a invatat Andrei literele, numerele 1-10, etc-etc. (bine ...cu ea si cu noi in restul timpului, dar e…

Primele 2 ore de gradinita.

Nu are sens sa ma apuc sa va povestesc ce ne-a determinat sa ajungem aici...(de fapt are sens, dar nu am timp acum DELOC!) insa va anunt ca ne indreptam incet, dar sigur catre gradinita.
Planurile s-au schimbat fata de ce ne propuneam noi acum doua-trei luni, nu sunt nici acum foarte exacte, dar...am zis sa vedem si noi ce si cum reactioneaza pruncul la gradi. Pruncul care, cand aude de gradi, baga un NU hotarat.
Nu ca ar avea el idee ce e aia, ca doar n-a mai fost vreodata si doar din descrieri e greu pentru el sa se prinda ... Dar, nah, e etapa NU-ului la orice, asa ca...
In rezumat: azi a stat aproape 2 ore cu grupa mica (2,5ani-3.5ani) la o gradi. Timp in care eu am vb cu directoarea si, in paralel, l-am urmarit video:)). Impresii? Desi e prea devreme sa ma expirm pot spune ca a fost mult peste ce ma asteptam eu sa fie. Ca, dupa ce-a intrat in sala(undea intrat pentru ca a vrut el), incercam si eu sa-i zic un pa-pa..ceva..sa-i spun ca sunt in camera vecina..numai ca nu am avut cui. …

In care se arata ca baiatul este deja barbatel:))

Unele sunt deja pe FB, dar nu toti cititorii sunt acolo, asa ca sa zci sa va distrait si voi:

Suntem in masina si povestim diverse..la un moment dat ii spun razand
-da, papusa, asa facem..
-nu sunt paupusa ta! sunt baietelul tau! sunt copilul lui mami!
Da, are si el dreptate...:))


Seara, in dormitor. Construise super chestii cu lego, cu Andrei. Vin si ma apuc sa ii fac patul, iar Andrei ii spune
-hai, tati, strangem impreuna legourile astea?
-nu pot, tati, am tleaba aici! tlebuie sa fac patul cu mami! sunt ocupat acum, ai nitica labdale!
(in timp ce incerca sa puna si el cearceaful pe pat cu mine, dar descoperea ca e mult mai amuzant sa il pui pe cap si sa faci buhuhu ca fantomele din Pixi :P)

In cada. Hipopotamul baiat la el in mana, hipopotamitzele fetite la mine. Trei in total. I-a botezat: Tito- baiatul; iar fetitele Pipa si Pipo. S-au imbratisat si apoi s-au "implietenit". Tito le-a invitat pe fete la conurs, le-a dat masinutele sa se joace si ele, si-a scos si mingea sa o ale…

homeopatie si mustruluiala

Acum niste zile (multe) ma apucasem sa scriu despre intamplarile noastre de spital, din vara trecuta, poate vor invata si altii din pataniile noastre. Era vorba despre situatia care a dus (acum un an si ceva) la alergia de tip soc anafilactic a lui Andrei. Intamplare pe care n-o doresc nimanui pe lume, dar pe care noi am trait-o. N-am renuntat la ideea de a scrie despre ea, doar ca, intre timp, culmea ironiei, fix cand compuneam eu cu spor la acest articol, am patit alta. Pe care o voi povesti acum, cat e proaspata, ca sa nu cumva sa uit ceva din filmul prost trait ieri.

Din motive pe care nu tin sa le dezvolt, am decis mai demult sa incercam (pt Andreiutz) si medicina homeopata. Am mai utilizat-o si altadata, cu rezultate, dar doamna pe care o aveam a disparut cumva/undeva..nu mai dau de dansa. Asa ca, am intrebat, am cautat, m-am informat si...am ajuns sa decid la cine sa mergem. Se numeste Rares Simu. Recomandari -oh,da!am avut. O amica mi-a spus ca este medicul celor doua fiice ale…

Rasul lui

Ma gandeam...cine ne stie, de fapt cine il stie pe Andrei, stie cat de vesel poate sa fie. L-ati vazut in poze, iar cand l-ati vazut in realitate v-ati convins ca pozele nu-s facute vananad momentele lui de veselie, caci rar il poti prinde altfel decat hliziandu-se.
Dar ce mi s-a parut intotdeauna minunat a fost felul in care suna acest ras, un ras din ala de bebe pe tonalitati care vin din adanc, create de altceva decat de corzile vocale. Rasul ala cu hohote si sughituri si cascade si clopotei si ...si... Si, pe langa sunetele astea, adaug si o fata care rade deodata cu gura. Andrei nu rade doar cu gura. Rade cu ochii si cu toata fata.
Iar de cand a mai crescut, intai de toate ii rad ochii si apoi izbucneste si sunetul. Sunetele. Toate. Cum va spuneam, in cascada.
Mor dupa rasul asta. Si, Doamne, ce usor este de starnit. Cel mai usor din lume!

DOR

Imagine
Un vis in care urcam cu Mama niste scari, eram la Braila si incercam sa ajungem in casa copilariei, dar nu era chiar casa aia.. Apoi, brusc, scarile alea au devenit niste scari exterioare, in spirala, le urca tot mai greu ea..o tineam de mana si o trageam dupa mine sau treceam in spatele ei si-o impingeam..
Draga mea Mama, mi-e tare dor de ea...si, desi au trecut ani, nu am reusit sa depasesc starea de furie si frustrare in fata sistemului medical din Ro. Un sistem pe care, culmea ironiei!, ea l-a slujit o viata, fiind asistenta pediatra. Si n-am reusit (si nici nu cred ca o voi face vreodata!) sa-mi asez spre uitare drumurile la IOB, oamenii aia de prin saloane, de pe holuri, cei bolnavi -dar si aparatinatorii lor, perfuziile, scaunele cu rotile, neputinta, disperarea, cozile alea de la cabinete, bunatatea unor, rautatea altora, singuratatea lor. Salvarile, aparatul de oxigen inchiriat , dar pe care prea putin a apucat sa-l foloseasca. Spitalul Nasta, acest HORROR DE SPITAL, mucegaiu…

ce-au in comun Dumnezeu si Neghinita?

Seara, inainte de culcare, ii ziceam o rugaciune in soapta
-nu mai volbeste mami!
-mami, vorbesc cu Doamne-Doamne!
-nu mai volbim cu Doamne-Doamne!
-mami si daca nu mai vorbim, El tot stie ce gandim..
-sssi Neghinitza stie, Doamne-Doamne e ca Neghinitza

(:P)

Inainte de somn, la pranz:
-imi citeste mami o poveste
Iau eu cartea si incep...si citesc..si citesc..dar, in timp ce citeam, copilul incepe sa dispara sub patura si sa nu mai urmareasca imaginile si ce-i citeam..Usor iritata de fosgaiala aia care anunta ca se va lasa greu adormit:
-mami, pai ce faci, ori citim -ori te bagi in cort...ce lucru vrei sa faci?
Dupa un moment de gandire
-fac doua, pe amandoua!


Tot mai des isi alege cate-o jucarie si declara ca o iubeste maxim. Se declara baiat mare, dar cand aducem vroba de gradi -brusc anunta "nu sunt destul de male sa melg la gladinitza. mai tlebuie sa mai clesc!".

Socializeaza cu cate UN copil. Bine. Fata, baiat, are cativa preferati de prin parcuri. A inceput sa initieze el joaca, sa l…