Din culisele recrutarii unui om.. :)

Copilului ii ies masele..al doilea rand, care va sa zica alea de ies -de obiecei- la 2 ani. Motiv pentru care se trezeste noaptea tipand. O data. Uneori de doua. Din fericire pentru el- cum intru in camera lui cand ma striga, se tranteste instant in pat si adoarme repede... Din nefericire pentru mine- eu nu fac la fel. Din fericire pentru el- recupereaza in timpul zilei cu somn de 2 ore jumate- 3 ore. Din nefericire pentru mine- eu nu recuperez. Asa ca, dimineata, cand vine momentul plecarii la munca, mai degraba m-as cuibari in pat sa trag un pui de somn... Ceea ce, evident, nu se poate.

Pe acest fond de oboseala si stres (caci eu presupun ca de durere de dinti se trezeste asa, dar nu stiu sigur, asadar ma vreo 200milioane de scenarii in cap despre ce problema ar putea avea puiul de nu se odihneste bine..) am parte si de o perioada dubioasa la birou. De ce dubioasa? Explic acusica, aveti putintica rabdare sa termin cu introducerea asta luunga :)

So...v-am zis de noile mele taskuri de munca..va spun si ca suntem in mijloc de proces de recrutare al unui om pe un anumit job. Nu dau detalii, caci nu ele-s importante. Important este ceea ce descopar referitor la "aplicantii" cu varste intre 20-26ani. Si ceea ce descopar ma face sa exclam des (prea des?) "Frate, ce-i cu copiii astia??!" si sa bodoganesc -ca o mamaie veritabila- "Pe vremea mea....." si altele de genul asta...

O parte dintre tinerii astia (nu le pot spune adolescenti, caci sunt trecuti de adolescenta..) au impresia ca tot ce zboara se mananca si, cel mai rau, ca tot ce zboara si se mananca li se cuvine.. Majoritatea se viseaza manageri si, desigur, pe salarii corespunzatoare. Asta daca e sa ma refer la cei care se prezinta la interviuri. Ceea ce, ma rog, sa zicem ca nu-i grav...DACA iti asumi ideea ca manager ajungi dupa cativa anisori de munca. Uneori mai multi, alteroi mai putini..aici e si chestie de sansa, zic eu. In orice caz, nu ajungi asta dupa 2-3 luni de munca. De undeva trebuie sa incepi...si ar fi normal ca orice tanar la inceput de drum sa-si asume ca primul, poate si al doilea job, sunt joburi care il vor ajuta mai degraba la capatarea experientei, decat la castiguri spectaculoase. (aici ma refer la un tanar "normal" nu la vreun specimen de inteligenta sclipitoare..cu aia cred ca e alta poveste)

O alta parte dintre ei se pretind disperati sa munceasca...si aplica in draci la tot ce misca pe piata muncii. Nu mai conteaza daca se potrivesc sau nu cu jobul la care aplica, nu mai conteaza ce ofera locul/jobul ala...ei aplica...si se revolta ca nu-s chemati si ca nu li se vizualizeaza cv-urile. Culmea e ca, atunci cand ii chemi si stabilesti cu ei ziua/ora, te terzesti ca NU VIN. Nici macar nu suna sa spuna ceva..ca s-au razgandit, ca nu-i mai intereseaza, ca nu mai pot ajunge..etc-etc..Nimic. Niciun telefon, nimic. Dar ei se vaita, de cele mai multe ori,ca sunt victime si ca uite, dom'le, nimeni nu-i baga in seama... 

WTF?? What's happend?! 

Aaaaa..zau, jur, asa cum va spuneam "pe vremea mea" lucurile stateau altfel.

Sigur..daca ma uit in urma..in anii 96-97, cand m-am angajat eu la primul job "serios", oamenii erau altfel..nu doar cei de varsta mea de atunci (21-22ani) ci si cei de varsta mea de acum. Ceva mai buni, ceva mai putin egoisti, ceva mai dornici de-a ajuta...ceva mai putin egoisti si arivisti. Sau poate am fost eu norocoasa atunci..nu ma prind..

Eu stiu asa..ca in ultimul an de facultate m-am angajat la o firma care facea distributie de consumabile/printere. Aveam reseleri in taoat tara si faceam..ceea ce facea mare parte din tinerimea vremii: vanzari. Nu plecam nicaieri, doar sunam ca disperata frmele din tara sa promovez ce vindeau ai mei angajatori. Nu stiam ce-i ala ribon, nu stiam care-i diferenta intre un printer laser si unul inkjet. Dar cu rabdare si -pe atunci- fara tutun le-am invatat, stuima oferta aia pe de rost..o visam si noaptea. Eram 5 oameni intr-un birou, eu eram cea mai mica..ceea ce ii facea pe ceilalti sa ma trateze cu bunavointa si sa ma ajute... N-aveam carte de munca, aveam un contract la negru. A trebuit sa intrerup munca atunci cand am dat licenta/statul caci, neavand contract, n-aveam nici dreptul la concediu..si nu faceam fata si cu scoala/examene si cu job... Am terminat facultatea. 5 ani de info-matematica in Universitate. Am luat examenele cu note mari, statul cu 10. Si..da, cu facultatea terminata tot am stat cateva luni pe tusa. Desi in fiecare dimineata luam Romania Libera si aplicam in spume la nshpe joburi.. Dupa cateva luni bune si dupa o vacanta de vreo luna la mare :)...mi-am gasit job,. Tot cu ziarul. La Ager Distribution. Sora lui Flamingo, daca stiti despre ce vorbesc. :)

Ma rog..n-o sa imi expun tot cv-ul aici. Dar o sa spun ca am pornit de la munca de agent de vanzari pe telefon si am ajuns, abia dupa ani buni de munca, sa am job de conducere cu oameni in subordine si tot tacamul. Ca nu m-a angajat nimeni manager cand am terminat facultatea. Nici macar dupa ce mi-am facut master in management, nu m-am trezit brusc ca ma cauta headhunterii sa-mi faca oferte peste oferte in posturi de conducere...

Numa' ca acesti tineri cred ca daca au o diploma in managemnt deja le stiu pe toate. 

Si -unii dintre ei- sunt aroganti..si unii suntdeja blzati si sictirti... 

Si asta o vad si la oameni care muncesc de cativa ani si care au DEJA un sictir in ei si o blazare..de ti-e frica sa te intrebi cum vor arata ei peste 20 de ani, daca nu vor ajunge in cine stie ce joburi care sa-i faca fericiti. (fie vorba-ntre noi eu cred ca genul asta de oameni, indiferent ce job ar avea, tot asa vor fi..caci structura interioara e cumva gresita..caci nu stiu sa-si seteze prioritati sau sa-si asume propriile decizii; de aceea rezulta adesea frustrati)

Nu stiu cat de coerenta am fost....nu fac aici oda muncii sau ceva de genul...

Pur si simplu ma crucesc de unele chestii (sa stiti ca mai am povesti de spus, dar deocamdata nu am timp de toate)...

Daca aveti 20-25 de ani si citit postarea asta: N-O LUATI PERSONAL!!! 

Nu generalizez, ok? :)

Andrei Ştefan la 1 an si 5 luni...

Andrei Stefan la 5 luni si-un pic..

Intamplari cu copil. Bonus: vis de mama!

A trecut si weekeendul asta...e deja un cliseu sa spun ca nu ma prind cand trece vremea... 

(Ma gandeam ieri ca mai avem 2 luni pana la vacanta la mare, in prima faza mi s-a parut mult, apoi mi-am dat seama ca nici n-o sa ma prind cand s-a facut august... )

Ne distrug aia padurea de la Parcul Operei....adica s-au apucat de defrisat si de sapat..am inteles ca se fac terenuri de tenis (aviz amatorilor). Va spuneam aici despre Parcul Operei, parcul unde am venit zi de zi, constant, aproape un an de zile..parcul cu baietii aia renumiti, stiti voi care :)

Ei, bine, gata cu padurea, ceea ce ma face sa cred ca o sa dispara si veveritele...si asta ma intristeaza... Dar...asta e...padurea din mijlocul parcului nu apartinea primariei, iar proprietarii au decis sa faca terenuri de tenis..so..nu putem decat sa acceptam ce se intampla..

Acest lucru, impreuna cu faptul ca aici nu avem umbra, ne face ca si in weekenduri, dimineata, sa mergem in Cismigiu... E la 10 minute de casa, avem umbra, avem multe locuri de joaca, avem apa si barci pe ea, avem ratuste, avem porumbei multi si frumosi...E bine acolo! 

Iar duminica ne-am intalnit cu Ana si cu Tudorul ei. Ne-a placut, speram sa mai repetam, speram ca tinerii sa fie mai comunicativi unul cu altul..cand vor mai creste. Temperamente partial diferite, Ana imi spunea ca Tudor nu e asa de repezit...Andrei..v-am spus cum este. Chiar asa...vorba Anei, unul e cu Sting, altul e cu Ozzy. :) Drept e ca sper ca Andrei sa nu rupa gatul porumbeilor cu dintii, cand va fi mare :)). Nici alte gaturi.... Si sper ca nu cer prea mult! Tudor mi-a palcut si ma bucur mult-mult ca l-am vazut, chiar daca n-am apucat sa stau prea mult la un loc cu el..caci, deh, un copchil tragea intr-o parte, altul in cealalta... Data viitoare va fi mai bine, simt! Are si primele 2 mici julituri in genunchi. Mici, nu mari. Si n-a urlat mult cand a cazut. Mai mult a urlat cand l-am luat eu pe sus de la un loc unde se juca cu niste copiii mai mari..

Ieri seara a fost si buni(cul) in Parcul Operei, s-a alergat cu el, ne-a plimbat, ne-a obosit pe toti:). Chiar..asta e mai noua...sta putin intr-un loc, se joaca o vreme, apoi, cand vrea sa plece se duce si incepe sa traga/impinga de carut. Si iti face semn ca gata, vrea sa plece de-acolo... Si pleci, te opresti unde vede altceva intereseant...sta ce sta si acolo..apoi iar vrea sa plece..A inceput sa mearga mult, ii place -pe bune!- sa se plimbe. Sa se zgaiasca la oamenii de pe banci, se duce acolo, in nasul lor si se holebaza la ei pana il baga in seama.. Si apoi, dupa ce i se adreseaza 1-2 cuvinte sau cate-un zambet..incepe sa faca pa cu manuta si pleaca... Dar se mai intoarce de vreo 5-6 ori facand pa...sa fie sigur ca si-a luat pe indelete la revedere.. Daca ii spui sa te astepte, in 99% dintre cazuri chiar te asteapta.. Si daca n-o face, oricum se opreste daca nu te mai vede, adica daca nu te-ai dus dupa el. E drept ca nu mizez pe asta, caci nu vreau sa risc prea mult..asa ca prefer sa merg dupa el cand o ia la picior...

Cred ca incepe sa se prinda ca nu sunt cu el ziua, in timpul saptamanii...Sau nu stiu daca e bine spus "sa se prinda", dar in mod clar simte lipsa mea..caci in weekend unde sunt eu vrea si el... ORIUNDE - adica inclusiv cand merg la baie se intampla sa se intinda pe jos, in fata usii, si sa se uite pe sub usa :)).

Cere "bobo", care nu, nu-s bomboane, ci sunt biscuti. Cand trecem pe langa magazine arata si spune "bobo" sau "ufu" (care-s pufuleti). Cand trecem pe langa carciuma de unde mai luam mancare gatita, arata si spune "papa"... Incearca sa spuna dupa tine cam tot ce spui...unele-i ies mai bine, altele mai putin bine... Numele lui Tudor i-a iesit cu ususrinta, un fel de trrrudor- din ala ca un zgomot de motor de masina, dar i-a iesit :) Annnto- sau ceva de genul asta, e baietelul de 2 ani de la Opera, Anthony. Reshh- este Rares, cel de 1 an si-o luna...

Vesnicele culori la masini..aba, aga, gaga, ohu....
Cand vede Matiz albastru zice MAMA!! Yessss, recunoaste copilul masiniaaaa!!!

Cam astea mi le aduc aminte acum, unele cred ca le-am mai zis si prin alte postari, dar cum nu mai stiu ce-am zis, mai zis o data :)

Se duce la Ta-taaaa la calculator, sa-l ia pe genunchi si sa-i puna clipuri si muzica, pe youtube... Si Andrei asta face...dupa cateva secunde (uneori) vrea alta (ata-ata) si Andrei se executa...Si o tine asa..muuult timp. 

A cazut in casa, incercand sa se urce singur in tricicleta..cu tricleta peste el cumva..dar n-a zis nici pas (bine, nici n-a cazut rau, doar pozitia era cam aiurea)Statea acolo..cu aia peste el si cu ochiimari si mirati :) A asteptat sa il extrag de sub ea..apoi a incercat iar sa se urce in ea. Clar, tre' sa mai iesim si cu ea!!! :)

Sambata, in timp ce dormea, s-a pocnit la gura si si-a spart un pic buza..in somn.. S-a trezit probabil de la durere, dar eu tot ma mir cat de agitat doarme... Si asta am vazut-o si intr-una dintre noptile in care am adormit in camera lui.. Pe la 3 am, m-am trezit ca se ridicase in fund..se uita in jur buimac..apoi s-a trantit rapid la loc si-a adormit instant... Dar s-a trantit zdravan, adica a dat si cu capul in gratiile patului...Si asta o face (se pocneste) frecvent in somn, in timpul foielilor lui...asta e..n-avem ce face...poate era mai bun patut din ala ca tarcul, dar acum nu are sens sa-l mai schimbam..cand l-om schimba in schimbam cu unul de baietel:) Desi..presimt ca va cadea de multe ori din patul ala... 

(acum recunosc ca imi vin in minte momentele in care ma trezeam cu capul in locul picioarelor-in patul meu; ori de-a latul, ori...si asta patesc frecvent...)

Mancam bucatele, maricele!! Asta este cea mai mare victorie. (Sau..ma rog..e la egalitate cu adormitul in patut ascultand muzica de la cd & povestea mea.. ) Si pana acum manca, dar numai unele chestii...ori acum deja mananca si legumele cu carnita, maruntite cu furculita. Yupiiii!!!

Inca o noutate este ca nu degeaba baleste iar maxim! Ii iese si al doilea rand de masele! Adica alea care multora le ies catre 2 ani... Cred ca-i normal sa-i iasa mai devreme si astea, din moment ce caninii si primul rand de masele i-au iesit (toate 8!!!) la 1 an!

Conform masuratorilor de joi copilul are 12,200kg si 82 cm. Dar asta cu lungimea iese mereu mai mica la doctorita lui decat la Medsana, unde-l mai duce la cate-o checkuiala. Cica este fix la mijlocul (pt varasta lui) segmentului de lungime; ia la greutate este la 75%. Insa, jur, nu este grasun..ba chiar uneori (cand ii simt coastele, cand se intinde..) mi se pare slab :) 

De jucat se joaca -in casa- cu masinutele, cu cuburile, cu legourile...plus ca aseza si reaseaza obiectele pe rafturi, in cutii, etc... Afara...cu pietrele (pe care IAR a inceput sa le bage in gura..), la nisip, putin pe la tobogan... Plus plimbarile de care deja v-am zis..merge muult si din ce in ce mai bine :)

Cam astea mi-au trecut prin cap despre copil...

Despre mama lui...va spun doar ca, fiind in mijloc de proces de recrutare pt departamentul  de call center..si find si usor stresata pe tema asta (usor??!!hm..) ce-am visat eu azinoapte?? (dupa meciul Stelei si aberatiile lui Becali de dupa meci..) Ca am fost anuntata ca mi s-a adus un om si ala era..Becali. Care injra clientii, dar n-aveam voie sa-l dau afara ca era pila nu stiu cui... Si inca un om:

Catherine Zeta-Jones...si toti beietii se holbau la ea, nimeni nu mai lua telefoanele..eram turbata. Nu stiu ce s-a mai intamplat, caci a sunat alarma si m-am trezit din acest..aproape cosmar! :

Gata, am scris in nshpe etape postarea asta, dar am reusit sa spun cam tot!!

p.s.
Cum era sa uit: mancam capsuna. Da, deocamdata 1- sambata. 2 -duminica. Azi il paste o portie mai mare. Asadar Andrei va avea competitie la ele, iar eu la pepene galben (caci si asta-i place!). Daca adaug pe lista mangi si banana- avem lista fructelor pe care la haleste bucatele/mestecand tacticos. Merele si perele, tot pasate..oricat de bune-dulci-zemoase ar fi... Well...

Despre copii, despre personalitatea lor..la 1 an si 5 luni

Asta e ceva ce vreau sa scriu demult. Tot nu gasesc timp, caci s-au strans multe in creierasul meu, asadar am multe de spus. Nici acum nu stiu daca voi apuca sa scriu/exprim tot ce am in minte, dar..macar incep :)

Andrei Sr a fost un copil linistit. Din cele aflate de el. 

Eu...eu nu! Inteleg ca eram mai baietoasa. Ca ma urcam in copaci, pe case, pe garduri, cadeam..Am avut dintii sparti in calorifer (caci a plecat mingea de sub picioarele mele si am zburat direct in calorifer), am cazut adesea din leagane-caci ma tot dadeam peste cap in ele...Am cazut din copaci, am genunchii plini de semnele copilariei. Intre doua puncte fixe eu NU mergeam ci alergam. Nu stiu de ce eram atat de grabita.:) Cu sora-mea cica eram cam afurisita...ii rupeam caietele, temele, ma urcam pe masa unde scria si-i disturgeam munca.. Cand a avut varsat de vant ii spargeam bubele de pe fata (culmea e ca n-am luat si eu..).. E drept ca eram mica si putem spune ca nu stiam ce fac. Nu cred ca faceam ceva rau constienta ca fac rau. Dar e evident ca nu eram genul de copil pe care unde-l pui acolo sta. Imi amintesc foarte bine ca, mai mare fiind, Mama imi spunea "of, n-o sa te faci tu mare? n-o sa ai si tu copii? sa ai unul ca tine, sa vezi cum e!" si ca eu ii raspundeam (mandra!!) "imi doresc sa am un copil ca mine: sunt frumoasa,desteapta si vioaie." Consideram ca un copil care sta locului e...cam fraier.. (sa ma iertati cei care ati fost cuminti...caci acum va expun doar modul meu de gandire de atunci). 

Am suferit maxim de pe urma faptului ca eram comparata cu Diana, a mea sora. Ea era alta fire. Din pacate -pentru mine- am avut acceasi invatatoare (o vreme); aceeasi diriga in clasele 5-8. Care spuneam parintilor "prima a fost un inger, asta e un drac". 

Ma rog...a fost greu, zau, si pentru mine sa cresc asa..etichetata drept copilul obraznic si razvratit.. :))
Din fericire ai mei au intuit bine ce fel sa procedeze cu mine si...n-am prea avut interdictii. Am fost lasata sa aleg si asta a fost foarte bine, caci orice insemna control sau incercare de impunere a ceva..s-ar fi soldat cu insucces. Asa...a fost foarte bine. Si pe termen lung a fost bine, caci am invatat destul de devreme sa-mi asum consecintele propriilor decizii. 

Buuuun...a fost o introducere lunga, v-am spus multe despre copilul Violeta. Ma opresc la copilarie, nu continui cu adolescenta ca sa nu va inspaimant prea tare:)) (ma rog..sa zicem ca glumesc)

Acum...ma intorc la copilul nostru, caci la el am vrut sa ajung.

Nu stiu cat din ceea ce este el acum (cand este foarte mic!) tine de bagajul genetic, de temperamentele noastre (ale parintilor), cat tine de ce fel incercam noi sa-l educam/modelam acum.. Repet, e vorba totusi de un copil foarte mic. 

Am citit si eu si Andrei multe despre copilul la aceasta varsta. Imi da si Diana linkuri peste linkuri:)

Am inteles ca este varsta unor maxime frustrari: 

-copilul merge, dar nu suficient de bine cat sa poata face tot ce-ar dori sau cat sa poata ajunge unde doreste.

-copilul intelege partial ce-i spui, vrea sa-ti faca pe plac, dar nu mereu stie cum. Uneori tu nu stii cum sa-i explici.

-copilul se exprima pe limba lui, iar faptul ca uneori tu nu intelegi si nu-l poti ajuta- naste frustrai maxime.

si as putea continua cu ce am mai citit, dar sa ma opresc aici, caci nu vrea sa lungesc foarte mult aceasta introducere deja lunga...

Cert este ca..cu sau fara predispozitie genetica...la varsta asta multi copii sunt extrem de dornici de explorare, ca la varsta asta ei incep sa se manifeste ca "mici independenti" si vor sa se afirme. 

(chiar am citit opinia unui medic care spunea ca NU trebuie sa te ingrijorezi daca la 1an jumate' copchilul cauta prin toate sertarele, dulapurile, scotoceste in carucioarele altora-afara, etc-etc.. Si ca, din contra, parintii ai caror copii sunt "cuminti" si nu exploreaza nimic ar trebui sa-si ridice semne de intrebare)

Ei, bine, e clar ca sunt temperatmente si temperamente. Ca unii sunt mai curiosi, mai curajosi, mai repeziti, mai nerabdatori sa le faca e toate...altii sunt mai atenti si mai potoliti..

Andreiul nostru este dintre cei care se manifesta (asa cum spuneam in postarea anterioara) zgomotos, el trebuie sa-si faca simtita prezenta..trebuie sa stie tot ce e in locul x sau y... Are o curiozitate extrem de mare, studiaza fiecare jucarie care nu-i este cunoscuta..studiaza fiecare surub de la jocurile din parc.. A studiat coaja copacilor/copacii vreo luna de zile!! Nu facea nimic altceva, in parc, cand ajungeam, decat sa alerge din copac in copac, sa pipaie, sa zgarie, sa rupa din coaja cu unghiile/degetel, sa isi bage degetele in fiecare gaurica/striatie din copac..sa guste din ea... Asta a facut o luna si mai bine IN CONTINUU. Dupa ce s-a lamurit, gata, nu-l mai intereseaza. Ii vede cand intram in parc, ni-i arata, ne anunta ca-s acolo:) si..gata.

Cred ca asa ar face acum (daca l-am lasa) cu masinile. Caci, cand scapa la masini, le pipaie, le studiaza, se baga pe sub ele, trage de roti, de suruburi,de portiere..etc-etc...

So..cum va spuneam. Unii sunt cam ASA de curiosi. Altii sunt mai putin curiosi sau se manifesta altfel. 

Mama unei fetite din parc mi-a spus ca prima oara cand a inceput sa mearga in parc, fiica-sa (de varsta lui Andrei) a studiat 1 luna cum sa urce -coboare bordurile. Acum era impecabila...in timp ce al nostru..a cazut in cap (la propriu!!!) cand zbughit-o din mana mea, dupa un caine..taman din cauza ca NU STIA sa coboare bordurile inalte. Nu avea rabdare sa-i arati, caci mereu era ALTCEVA mai atractiv decat tampeniile tale de explicatii despre borduri :)) Da, dupa ce-a cazut, a invatat:P

So..firi diferite..temperamente diferite..sunt atrasi de lucruri diferite..

Este NORMAL. Sunt oameni. Mici, e drept, dar oameni!!

Va spuneam zilele trecute cum se manifesta Andrei. Iar azi am scris toate aceste randuri pentru a face o precizare: frate, sa nu va imaginati ca este un balaur! Este un copil care stie sa se joace cu alti copii, DACA II PLAC ACEI COPII/DACA ARE CHEF SA STEA CU ACEI COPII. 

Are mare importanta si felul in care un alt copil il trateaza pe el. De cate ori a venit vreun copil catre el, sa se joace cu el, fie el mai mare sau mai mic, s-au jucat frumos (atat cat stiu ei sa se joace, la varsta asta). Adica nu neaparat interactionand cu respectivul copil, dar stand impreuna cu el la nisip sau pe iarba sau pe jos...impartind jucariile, uitandu-se curios la ce facea celalat (daca era mai mare si-i arata ceva). Cateodata se duce si el catre altii. De obicei catre cei mai mari, care nu prea-l baga in seama:)) Cateodata apare cate unul care-l sicaneaza: ii da pe la nas cu cate-o jucarie si nu vrea sub nicio forma sa i-o lase macar s-o atinga. Atunci il mut de langa respectivul si ne vedem de joaca mai departe de el. Cateodata apare cate unul care nu vrea sa mai lase pe nimeni la tobogan(de exemplu), pur si simplu blocheaza scara si nu mai lasa pe nimeni sa urce... Il mut de-acolo...caci daca parintii aluia nu iau nicio masura cu odrasla lor, n-o sa ma apuc eu sa-i fac educatie... In plus, eu cred ca la un an si ceva nu se prind ca fac rau daca nu le explica cineva asta... Unii parinti nu le explica. So..exista tot felul de intamplari care deja IL INVATA (din pacate!!) ca nu toti sunt draguti si buni, ca unii sunt mai draguti si altii mai putin.. Prin imitatie- uneori are si el astfel de comportament. Daca ma gandesc bine...baietelul acesta, al nostru, in varsta de 1 an si (aproape) jumate' incepe, incet-incet, sa paseasca in "viata reala". 

Nu vom putea sa-l crestem intr-un clopot de sticla, departe de mizeriile celor din jur, asa ca...micile intamplari cu copii din parc...sunt un fel de introducere la ceea ce urmeaza sa-i vina...in viata asta.

Daca n-am fost coerenta..este pentru ca atat de multe vreau sa spun..si atat de putin timp am s-o fac!!! :) Dar o sa mai revin pe tema asta! Promit!

1 an si 5 luni si o personalitate puternica :)

Da, n-am mai scris de 100 de ani...am fost intr-o mare vrie la munca.. (da, recunosc ca primele zile pe noul job au fost mai full decat imi doream, dar acum m-am reglat si gata, reintru in normal!)

S-au intamplat multe in ultima vreme, mai ales cu mine dpdv job, dar nu voi intra in detalii, caci ele nu prezinta interes pentru voi, cititorii mei :)

Asa ca...sa ne oprim la tanara noastra speranta, Andrei Stefan, care a implinit de curand minunata varsta de 1 an si 5 luni. Pfooooaaaa...avem baietel mare, mai! 

Zambaret si foarte comunicativ mai ales cu adultii. Cu copiii..mai putin. Aici e marea provocare pentru noi, parintii, dar si pentru adultii care-i sunt aproape (adica si bona si Diana). Adica el comunica si cu copiii, dar in special tipand la ei(si asta e o forma de comunicare, nu?)- ceea ce pe unii ii sperie... Nah, nu toti sunt asa de infipti ca el, asa ca... 

Are un instinct care parca-i spune cine-i mai cuminte/docil ca el si la aia se cam..repede. Le cam ia jucariile, le aduna ca un harciog mic, pe toate..si, cand bietii copii vor sa-si recupereze jucariile, se supara. De parca asta nu-i destul, mai si tipa la ei cand vin sa le ia inapoi. Unii se sperie si-o sterg. Altii insista sa le recupereze. Atunci...ca si cum n-a fost destul ca a tipat la ei, daca ei insista- e gata sa le dea si cate-un branci/ghiont/etc... Noroc ca, in 99% dintre cazuri, sunt pe faza. In 1% e mai rapid ca mine si mai da cate-un branci, cate-un picior, se mai infige in parul cate unuia... Ma rog, asta e lupta noastra pentru moment...adica ii tot spunem ca nu-i frumos, etc-etc... L-am invatat macar sa faca schimb de jucarii...adica -daca vrea una de la alt copil, duce una de-a lui si i-o intinde aluia...apoi o cere pe cea din mana copilului... 

Culmea este ca nu face asa cu fetitele..adica la ele se cam duce si le da jucariile lui si daca alea nu cer/nu au ce sa-i dea la schimb... De unde deduc ca ii place deja sexul frumos.. Ceea ce nici macar nu ma mira! :)

Pe de alta parte, as putea sa inteleg ca deja s-a trezit masculul alfa din el si simte viitoarea competitie in ceilalti baietei si d-aia se repede asa la ei??!!! :) 

Faza cea mai tare e ca are prieten un copil mai mare (Anthony are 2 ani) despre care mama lui imi spune ca nu se apropie niciun copil de el, ca nu da nicio jucarie, nu lasa pe nimeni sa se atinga de tricicleta lui.. Ei, bine, cand il vede pe Andrei ii da toate jucariile, masinutele, tot-tot...il mangaie, ii zice bebe..il pupa, ba chiar ii da si din pufuletii/biscutii lui :)). Maica-sa se cruceste! :) Pe mine ma amuza, caci asta si toate cele enumerate mai sus, imi confirma cumva teoria conform careia e si el, mah, un omulet cu simpatii si antipatii, nah, nu poti sa-l obligi sa-i placa toti ceilalti... Sigur..lui ii plac foarte putini, dar, nah, asta e...

Ma rog, radem-glumim, dar noi tratam cu maxima seriozitate apucaturile astea alea lui...

Buuun...acum ca v-am spus ce copil cu personalitate avem...sa trecem la noile-vechile realizari. La progrese, care va sa zica!

Masinile sunt atat de iubite incat nu o data ne-a tarat din parc pana in fata Operei, la locul unde sunt cateva parcate...sau pana la strada...ca sa le vada si sa iti spuna ce culori au... Ca sa va las vocabularul lui, in materie de culori:

aba- alba; 

aga-neagra; 

ohu (sau ceva de genul asta)-rosu. 

Taaii- taxiul.

Pentru ca se holbeaza -in continuare- la carti/reviste/etc...si imi tot arata titlurile mari...am inceput sa-i arat literele, una cate una, si sa ii citesc apoi si cuvantul.. Dat fiind faptul ca el e la faza la care imita tot ce aude, a inceput sa imite si denumirea literelor.. O- ii iese cel mai frumos:)

Imita si o multime de alte cuvinte...deocamdata nu le insir pe toate..mai ales ca e normal la varsta lui :) sa faca asa...

Avem o mica problema cu urcatul in carut, la plecarea din parc..adica se face arc , nenica , si nu mai vrea neam in el...cu greu il pui la loc, de cele mai multe ori dandu-i ceva sa manance (nu conteaza ca a mancat cu 10 minute inainte, in parc, pe banca) ...

I-am dat culori- ma rog, markere din alea lavabile- sa vedem daca e tentat de mazgalit...Nu e inca obisnit cu ele, asa ca..mai asteptam...Pana atunci hainele lui, mainile si chiar si gura..capata culorile markerelor cu pricina...

La zoo, a fost interesat de papagali, pesti, ponei, gaste, rate si..cam atat... Mai mergem peste vreun an, ca sa inteleaga si el mai multe... :)

Deocamdata atat...revin :)