marți, 30 aprilie 2013

Aoleu, vine Pastele!!!

...si noi n-am cumparat de niciunele si casa e cu fundu-n sus (nu chiar, dar vreau sa zic ca n-am facut ceea ce se numeste curatenie de Paste).
Asa ca...maine si poimaine (cand imi iau zi libera) o sa profit de prezenta bonei si-o sa bag tare... Geamuri, faianta, gresia...astea ma astepta cel mai nerabdatoare...caci pe ele nu le-am mai atins de nshpe luni... (bine, da, am mai dat noi cu cate-un mop sau am mai sters cate-un geam, dar ...nu curatenie din aia pe bune...)
In timp ce scriu...realizez ceva ce stiam deja, dar uitasem: sunt usor maniaca cu curatenia. Dar, recunsoc, am citit eu undeva (cine mai stie unde..? :) ) ca in loc sa lustruiesti parchetul mai bine iti petreci timp cu copilul, ca el are nevoie de tine-mama, de tine -tata; nu de parchet/geamuri/faianta in care sa-si oglindeasca mutrita. :) Asa ca...am aplicat.
Acuma, nah, nu va imaginati ca nu am mai facut curat never ...dar ne-am rezumat la pus aspirator (asta-i domeniul lui Andrei) si dat cu o carpa pe jos...adica chestii care nu-ti iau chiar juma' de zi. Si, evident, asta nu in fiecare zi ca nu suntem shushu:)

So..revenind...vine Pastele, sarbatoarea cea mai draga sufletului meu... 

Copilul a dat ceva semne de mucosenie, este pe trecute, din fericire altceva n-a facut...doar apa aia care i-a curs vreo doua zile din nas... Altfel, este bine merci, vesel, vorbaret, alergaret.. Isi vede de iesirile lui -dimineata cu bona-in Cismigiu (in general); dupa masa cu noi- in Parcul Operei. Am ajuns sa venim in casa catre 20 seara, ca-i prea misto sa stam p-acasa. 
Baleste maxim...in continuare. Chestie pe care noi, parintii, n-o mai intelegem. Am acceptat-o ca pe un dat, cata vreme ii ieseau dintii, dar ...frate!!!!...i-au iesit si caninii si maselele de dupa...si...degeaba! Tot baleste. Rau. Si cand spun rau inseamna ca nu putem sa iesim fara baveta din aia impermeabila, ca s-ar uda tricoul in 5 minute. So...suntem baietel, dar purtam baveta de bebelus..caci n-avem de-ales.
Cautam ..suntem deschisi la solutii/idei/etc...so...daca aveti vreuna, share it, please! :)

La munci...nebunie.. Preiau in spume noul meu job, sunt usor cheauna, dar..mai e loc :)

Cam asta e de pe la noi, pe scurt...
Dupa cum vedeti, n-am mari adancimi de ganduri, nici introspectii, nici chestii prea importante..
Dar am zis sa va mai scriu si voua cate-o vorba-doua...sa nu uitati ca existam...
Mai ales ca vin 2 zile libere..adica de munca..asa ca..nu o sa mai dau pe aici pana vineri. Dar de urat toate cele vi le urez vineri. Ca mai trec :)
Hai, pa!

joi, 25 aprilie 2013

D-ale mamei lui Andrei

Iacata o postare fara legatura cu copilul. Scurta, promit. Explicativa, promit. :)
Pentru toti cei care -inca- ma mai citesc si care nu au inteles de ce am disparut o vreme buna de pe aici. Ceva schimbari prin viata mea, mai exact prin zona profesionala. Job nou, in completarea celui deja existent. De fapt e chiar promovare, dar nu doream sa ma laud. Sau doream? :))  So...de cateva zile sunt manager pe un call center. Plus ce eram inainte si nu va zic, caci cine trebuie sa stie stie deja :)
Asa ca...d-aia am fost si voi mai fi ocupata. Preiau taskuri noi, invat chestii noi si incerc sa ma acomodez cu noul birou, cu sistemele in care voi lucra, si-nu in ultimul rand- cu oamenii pe care-i voi "managiui". Nah, c-am zis-o!

Revin cand ma mai adun.
AH, sa nu uit: deseara ghiciti la ce concert mergem? Ia ganditi-va.... Well, da!  Mark Knopfler!!!!
Evident ca mergem fara copil!

luni, 22 aprilie 2013

Vesel, Sugubat, Somnoros putin :) Acum aprox 2 ore!




Cine nu-i gata, il iau cu lopata....Sau...Fiecare lucru la timpul lui! :)

Ma tot gandesc..ca in procesul acesta de crestere al lui Andrei toate se intampla cumva la timpul lor, in momentul potrivit pentru el...functie de cum este el structurat...
Explic: cu mersul, de exemplu. S-a ridicat devreme in picioare, a mers prin patut de l-a tocit, mergea bine de manuta cu noi, prin casa..luni de zile. I-a luat foarte mult pana sa dea drumul mainii noastre. Recunosc ca imi ridicam tot felul de (false) probleme: dar daca asta arata ca va fi un adult nesigur pe el? Aoleu...ce ne facem, sa vezi ca n-o sa fie increzator in el..Si altele de genu'. Acum, uitandu-ma in urma, realizez ca a mers singur atunci cand a fost el pregatit sa se desprinda de noi. Cand a simtit el ca ii este bine/confortabil s-o faca. Si cand a inceput s-o faca ...nu s-a mai oprit. Cu zi ce trece se perfectioneaza si a ajuns la nivelul la care, in parc, cand mergi cu el de mana, isi trage mana din mana ta! Si aproape ca alearga :) Asadar avem copil independent, si fricoasa de maica-sa, care isi facea probleme ca o sa fie nesigur pe el... :))
La fel...ma tot intrebam cand va incepe sa urce si el singur scarile la tobogan...caci se lasa pe spate si urca doar sustinut... Sau il urca pe...da, pe alunecus..pe panta adicatelea...numa' bine cat sa alunece ca la balamuc.. Ei, bine, zilele trecute ce-a facut Andrei? A luat-o frumos la urcat scarile..in 4 labe, adica s-a tarat cum-necum pana a ajuns in varf de tobogan. Yupiii...inca o bariera trecuta! :) Cand? Ca si faza cu mersul, faza cu toboganul arata ca s-a urcat cand a fost el pregatit s-o faca..cand a simtit el ca are chef..nu cand ma gandeam eu ca ar fi "normal" sa o faca.

Andrei NU este genul de copil (cum am vazut altii,  mai ales fetitele) foarte precaut. Am auzit o mamica spunadu-mi ca, dupa ce a inceput sa mearga fetita ei- o luna a studiat cum sa urce si cum sa coboare bordurile... Alta ca a ei a fost foarte atenta la cum sa se ridice cand cade..si lista ar putea sa continue. Nu, nu e cazul nostru. Andrei invata "din mers". La propriu si la figurat. Bordurile? Nici nu le-a observat, darmite sa-si puna problema sa le urce-coboare. Dupa ce s-a "lovit" de situatia de a le escalada..a gasit o cale de-a face asta. A cazut? Nu stie sa se ridice? Pai la inceput o lua in 4 labe pana gasea ceva de care sa se agate (copaci, pantalonii nostri, etc).. Apoi..a inceput sa se ridice..fara sa studieze ceva, fara sa-i fi aratat cum..asa ca nu pot decat sa presupun ca e o chestie instinctuala.. A gasit el o cale, nah!
Cu somnu'....va amintiti prin cate am trecut noi, caci am povestit aici.
In rezumat, pentru reamintire:
NOAPTEA: dormit pe mine primele lui, dormit impreuna in pat- urmatoarele lui, adormit numai si numai in brate + plimbat prin camera- lunile ce-au venit. In toate aceste perioade am avut parte de treziri repetate peste noapte. Mai inati din cauze de alaptat, mai apoi (cand i-am scos alaptatul de noapte) din cauze de dinti sau din cauze ..neelucidate inca! :)
ZIUA: adormea doar in carucior..in casa/afara; sau pe mine; sau leganat.
Ultima faza, ceva mai umana:), care tine de pe la 11 luni: il adormeam (si seara si la pranz) leganandu-ne pe balansoarul de alaptat (care-a ramas la el in camera). Ei, bine, ma intrebam daca vreodata va adormi si copilul nostru altfel..mai ales ca se apropie vacantele..el nu mai are greutatea suportabila pt adormit in brate (cred ca as muri daca ar tb sa-l mai plimb juma de ora fara sa-mi schimb pozitia bratelor, ca sa-l adorm asa..), iar balansoarul nu incape in Matiz :)). Asa ca...am inceput sa experimentez adormitul fara leganat. Seara, mai intai. De vreo 2 saptamani asa facem...Adoarme direct in patut, cu mana mea printre gratiile patututului, cu vocea mea spunandu-i povesti (la un moment dat va voi spune si ce fel suna povestile spuse copilului). Dureaza ceva mai mult, uneori adorm eu inaintea lui, in timp ce-i povestesc..si-l aud "eh!" si-i vad capul itindu-se pe deasupra protectiei de patut.. Adica "hei, ce faci?, te-ai oprit?? Eu n-am adormit inca!"..si-o iau de la capat.. Uneori adorm si eu si el..ma trezesc usor nauca pe la 23, cat sa ma mut din camera lui... Dar, per total, nu dureaza mai mult de 1/2 ora adormitul lui... Si functioneaza! Si..efectiv..cred ca era pregatit pentru asta!!! Asa ca...ajungand la concluzia ca este gata sa doarma si asa...am vorbit cu bona sa inceapa si ea sa-l adoarma asa si la pranz. Ma gandeam ca se va lasa cu bazaieli si cu cine stie cat chin, caci are obiceiul sa faca nshpe tumbe in patut, inainte sa adoarma.. Si ..a mers!!!!! De joi asa adoarme. Acu', in weekend am avut emotii ca am ramas eu cu sarcina adormitului la pranz, dar a mers si acum!! Da, face nshpe tumbe, se suceste, ma ia de mana, ma pipaie, trage mana mea sub el si se roteste pe burta, ma pupa pe degete, ma musca de degete, ridica capul si rade la mine, zice tata, mama, papa, caca, aca, poua, brrr si, in general, cam toate cuvintele pe care le stie...Timp in care eu, de neclintit, ii spun povestea si-i mai spun cate-un "Sssst, nani, mami, acum dormim" in soapta si cu un aer tainic... Si ma abtin maxim ca sa nu incep sa rad de cate face..caci rasul meu ar fi fatal procesului de adormire.. Atat mi-ar trebui...sa rad. In secunda doi ar considera ca e rost de joaca si..pa-la-revedere somnicul de pranz... Ei, dupa ce face toate aceste chestii, vine si momentul la care il aud sforaind!! :)) Abia atunci pot si eu sa rad pe indelete de cat de mare figura este!!!!

Asadar..da, cred ca era pregatit...de aceea nu avem circ..nu face nici scandal... ( a facut un pic sambata, dar era din cazua ca depasisem putin ora..si era trecut in faza aia de oboseala prea mare)

So..inca o grija care s-a dus. Happy me! Zau!

Asa ca...revenind...cred ca si vechea-noua mea ingrijorare isi va gasi rezolvarea cand va fi pregatit el. Ma refer la faza cu mancatul bucati mai mari. Usor-usor..va veni si timpul acestui lucru. Stiu, acum stiu!!!, ca ne va anunta el cumva cand o sa fie gata!
Concluzia? Cred -cu tarie!- ca mare parte din ingrijorarile noastre/mele isi vor gasi solutionarea de la sine. Caci asa e firesc, numa' ca , nah, eu tot o sa ma mai ingrijorez (din cand in cand) si tot o sa ma intreb "da' oare cand o sa...". Caci  asa se intampla, caci n-am cum controla asta... Dar macar sunt constienta de asta!!! :)Ceea ce va doresc si voua! :)

vineri, 19 aprilie 2013

Anuschka si Andrei. :)


V-am zis? Hm…cred ca nu v-am zis: acum cateva zile am primit in dar o geanta , geanta de care m-am indragostit instantaneu. Asa de draga mi-e ca nu mai plec nicaieri fara ea, pe langa faptul ca este o frumusete desavrasita, este si extraordinar de practica …pot purta in ea tot felul de chestii necesare in iesirile mele cu Prichi-drag. Incap in ea si servetele umede, si cosmeticalele mele si apa termala de care nu ma despart nicicand, si jucaria preferata a copilului, pana si biberonul lui cu apa are loc in ea. Iar cand imi suna telefonul, nu mai stau sa-l caut de nebuna prin geanta, caci aici are locul lui special si stiu exact unde il gasesc! Ca sa nu mai spun ca, in sfarsit, pot sa iau cu mine mereu si aparatul foto, caci este suficient de spatioasa si extrem de bine compartimentata!
Ia uitati ce minunatie:



Poate nu veti intelege ce cauta geanta mea Calibra de la Anuschka, intr-o postare despre copil…pe un blog dedicat copilului.  Asta pentru ca scapati din vedere un detaliu important: de cand am primit-o cel mic nu-si mai ia ochii de la ea… Stiu ca el este un mic estet, in felul lui, ca este absolut fascinat de culorile ei vii,  ca sta minute in sir sa se uite la copacii imbratisati de liane, si ca este indragostit de pasarea colibri care pluteste in zbor lin pe deasupra peisajului in nuante de bleu, turcoaz, portocaliu…Cum sa nu fie?! El care adora copacii, care vrea sa zboare deodata cu toate pasarile din parc..
Ceea ce nu stiti este modul in care geanta aceasta minunata mi-a schimbat viata. Si nu ma refer numai la partea practica: cea de care déjà v-am zis…ci, mai ales, la ce fel m-a ajutat geanta mea cea noua sa schimb modul in care il adorm pe cel mic…gata cu leganatul pe balansoarul meu, gata cu cantatul…acum ii spun povestea gentii, povestea a ceea ce este pictat cu atat de mult talent, pe geanta…povestea gentii de a carei pictura fiul nostru s-a indragostit…
A fost odata ca niciodata…undeva la capatul curcubeului....a fost odata ca nicioadata o padure cu muuulti-muuulti copaci inalti si frumosi…si Andrei mergea la ei si-i mangaia si le atingea scoarta…si vorbea cu ei...si le povestea cele mai tainice vise ale lui... Cea mai mare dorinta a lui era sa poata zbura deasupra coroanelor acestor copaci, asa ca..intr-o buna zi…cand a aparut Colibriul-cel-frumos-colorat si i-a vorbit (pe o limba a copiilor si a pasarilor) si l-a invitat sa se urce in spatele lui ca sa-l poarte in zbor, Andrei n-a stat prea mult pe ganduri… S-a urcat pe Colibri si au plecat impreuna in zbor…si pasarea aceasta minunata l-a purtat pe deasupra coroanelor copacilor…acolo unde florile exotice isi impletesc tulpinile si emana un parfum ametitor…
Si in timp ce-i spuneam eu povestea…el a adormit…si stiu sigur ca a visat cum zbura in spatele Pasarii Colibri, din floare in floare, admirand peisajul mirific si sorbind in nari parfumul florilor…toate cele pictate pe geanta mea, Calibra, de la Anuschka.
Cand am primit-o nici nu m-as fi gandit ca asa tare imi va usura "munca" - ca imi va schimba (in bine!!) viata...ca va schimba si viata copilului.  :)





p.s.
Da, dragilor, aceasta este o poveste...dar are si partea ei reala...Aseara, cand sa-l adorm pe Prichi, ma tot gandeam ce poveste sa-i spun....si, brusc, mi-am amintit de dorinta mea de-a participa la concursul ilux, de geanta la care ma gandeam...si chiar i-am inventat o poveste despre pictura de pe geanta.  Mi-a fost usor, caci orice poveste care contine cuvantul copac, floare, pasare...este o poveste care-l tine atent si..mai apoi..il adoarme. Si, da, chiar m-a ajutat sa-l adorm direct in patut. Fara leganat...fara cantat...fara alte artificii! :)

joi, 18 aprilie 2013

Zile pline de provocari...

Traiesc niste zile mai ....ma rog..cumva..la job (cine stie...(re)cunoaste! :) ) asa ca nu sunt capabila de ganduri lucide ori de judecati interesante...
Dar am primit poze de la Andrei si m-am binedispus...asa ca..luati d-aici sa vedeti si voi ce face copilul in acest timp (pozeaza pentru Tati si Iulia, acasa)


Pai, zau, mai are sens sa ramai stresat si tensionat cand vezi asa ceva?? :)




miercuri, 17 aprilie 2013

Seara de Leos Carax. Holy Motors.

Ei, bine, v-am zis ca vedem film! 
Anm avut copil cuminte, care-a adormit pe la 21.30, am luat inghetata si popcornul (special cumparat -pentru seara de film) si ne-am asezat frumos in fata ecranului... 
Alegerea a fost  Holy Motors - filmul din 2012 al lui
De ce acest film? Intai si-ntai pentru ca am aflat de la Lavi ca l-a vazut si mi-a zis unde sa-l vad..  si pentru ca eu il plac pe Leo Carax. Adica...mai exact...mi-au placut Boy Meets Girl, Les Amants du Pont Neuf, oarecum si Pola X...
 

Nu am de gand sa va povestesc filmul...dar sa stiti ca...pentru primul film vazut dupa atata vreme..pentru care ne-am pregatit si ne-am rugat sa doarma Prichi :)....n-a fost cea mai buna alegere. Mi-am promis mie (si lui Andrei) ca urmatorul sa fie ceva mai lejer...asa..ca pentru creierii mei usor ravasiti... :))


marți, 16 aprilie 2013

Privire din unghiul opus. Micile renuntari ale unei mame cu job :)

Citind o postare de-a Anei, in care amintea si de sport/gim....mi-am adus aminte ce ordonat/organizat mergeam eu la gim, inainte de a ramane insarcinata si mai apoi, pana cand s-a putut, dupa ce-am ramas insarcinata (evident, exercitiile au fost adaptate noii mele situatii). Si..da...mi s-a facut dor.. Nemaivorbind de faptul ca se si cam vede pe mine lipsa de miscare organizata/exercitii aplicate... Si nu, nu ma refer la kg in plus (ar fi si culmea!!!)....ci la felul in care sunt asezate (sau nu?) muschiuletii/tesuturile adipoase/etc-etc...

Si mi-am dat seama ca, da, noua situatie, cea de mama intoarsa la job, cam exclude diverse chestii din ceea ce numesc eu "viata mea de dinainte". Unele sunt importante ..altele sunt mai putin importante; unele imi lipsesc...altele nu..
Asa ca..hai sa fac o lista cu ce faceam si ce nu mai fac...
1. Gim. Am zis deja. Dar compensez cu miscare in aer liber si in casa...cateva ore bune, zilnic. Deci...nu ma pot plange. :)
2. Masaj. Mihaela, cu care am ramas si prietena, venea acasa la mine si aveam parte (saptamanal) de cate-o ora/o ora jumate de masaj din crestet pana-n talpi. Relaxare maxima, tonifiere...perfect, ce sa zic! Apoi...Mihaela a ramas inscarcinata si a intrerupt lucrul. Cand l-a reinceput deja eram eu pe cale sa nasc... Acum stam prea departe una de alta si-i este prea greu sa ajunga la noi. Dar...masajul chiar imi lipseste maxim asa ca...sunt in cautare de loc/tanti pentru masaj. Am doua recomandari, ambele pe langa jobul meu (ceea ce este foarte bine)... Recunosc ca abia astept!
3. O noapte intreaga de "Psiholog" cu Andrei. Fara stres ca a doua zi voi fi varza daca pierd toata noaptea. Doar cu o cana mare de cafea, in fata pc-ului, ascultand pe net si cu forumul deschis..fara sa fac nimic altceva in acest timp. Ascultand in tihna. Cred ca..la un moment dat..o sa mai pot face asta. Deocamdata a scult franturi...cat apuc..astfel incat la 8am, sambata, cand se trezeste Andrei mic sa fiu -totusi- in stare de functionare..
4.
Lectura. Cat a fost Andrei mic si-mi dormea in parc ...am citit de-am spart. Am profitat din plin de somnul lui la aer liber si am ras si cate-o carte la doua zile :). Acum...imi mai iau seara, inainte de somn, cate-o carte... Dar nu reusesc sa citesc mare lucru sau..si cand citesc...a doua zi greu imi aduc aminte ce-am citit.... Este clar ca nu-mi sta mintea la citit, asa ca, momentan, mai usor cu lectura... (ma rog, citesc bloguri & alte onlineuri, la job, dar pe ele nu le pun la socoteala). Ma pastrez pentru la vara, la mare, cat o dormi pruncul la pranz...caci pe plaja e clar ca va fi exclus sa mai citesc!
5. Filmele. Da, mai vedem filme. Dar majoritar la tv, caci nu prea reusim sa "programam" vizionarea unui film pe dvd, cap-coada. Da, mi s-a intamplat si sa atipesc la cate unul...asa ca..deocamadata nu am vazut mai nimic din cele premiate./propuse la premii... Dar sigur ne vom reveni, azi tocmai am facut rost de ultimul film al lui Leos Carax (fata de care am o mare slabiciune) - Holy Motors. Vreau neraparat sa-l vad..cat de curand! Da, sa vad un film pe indelete, relaxata, fara sa ma ia somnul..mi-e cam dor! Ne vom reveni, stiu sigur! Curand!! :)
6. Muzica. Ascult, incontinuare, muzica. Dar...la radioul care se asculta "organizat" la job, ori in masina, ori..cateodata...rar...pe la vreun post tv. Plus cat mai trag cu urechea pe la ce posteaza Andrei pe FB. Dar nu mai ascult asa cuma scultam pe vremuri, adica sa aleg albumul, trupa, piesa...fix ce as vrea sa aud in momentul ala. Asta si pt ca...nu mai am acces la youtube de la job..
7. O baie lungaaaa...intr-o cada cu spuma muuulta...cu cremuit si bibilit dupa...cu zacut sa-mi fac manichiura/pedichiura..unghiute..toate cele...dupa baie. Sigur ca asta as putea sa mai fac, ca doar sta Andrei cu cel mic, dar credeti ca ma lasa inima sa stau mult in baie cand aud un Prichi activ si vioi prin casa? Iar dupa ce se culca, cum baia e lipita de camera lui, mi-e teama sa nu-l trezesc... Asa ca...bune si dusurile pentru igiena:)iar pe restul le rezolv dupa ce-l culcam :)
8. O seara de fete, la Elena, in Pipera. Ajungeam pe la ea si zaceam la barfe, tigari, ceai si cateodata la un film. Ne bagam una in alta pe canapeaua aia mare si mai picoteam..mai radeam..pana ne lua somnul ala mare si ne retrageam la somn. Dar asta era inainte de Maria ei..inainte de Andreiul nostru..:)))


Cam astea sunt cele ce mi-au venit in cap. Si sa nu ma intelegeti gresit: nu ma vait, nu ma plang. Doar mentionez ca exista anumite schimbari/ alte prioritati. Asta ca sa vedeti si partea aceasta, caci evident ca e si ea parte din vietile noastre de mame. Ca mai aud prin jurul meu "vai, dar la cate am renuntat cand s-a nascut copilul!" si nu sunt de acord cu asta, dar nici n-as spune vreodata ca nimic nu s-a schimbat (nu uitati ca noi nu avem bunici, suntem doar noi doi si Prichi...)! Nu renunti la mare lucru, iar ce-ti aduce copilul in schimb este extrem de special. Iar pentru aceste mici renuntari ale mele...eu una stiu ca voi face astfel incat (cele care chiar conteaza!!) sa isi (re)gaseasca loc/timp in viata-mi. 
So...hear u soon! Pe tema asta zic! :)

Mare-mic record de accesari. Ieri. Statistici, care va sa zica:)

Multumim tuturor celor care ne citesc, ieri am avut un mic-mare record de accesari: 325.
Pentru un blog pornit in februarie, apartinand uneimame ocupata ba cu jobul, ba cu familia/implicit copilul...care nu apuca sa scrie decat din cand in cand si atunci scrie majoritar despre copil...cifra aceasta este frumoasa.
De cand am pornit cu scrisul pe aici ne-au citit oameni din :
IntrareAfişări de pagină
România
2156
Statele Unite ale Americii
444
Germania
127
Belgia
78
Suedia
74
Marea Britanie
36
Elveția
26
Rusia
21
Spania
19
Franța
15

Ah, daca tot a venit vorba de statistici...cel mai citit "articol" a fost acesta. Adica a avut 153 de accesari. Cele mai putin accesate sunt cele mutate de pe blogul vechi (cel de pe wordpress) aici. Adica acelea care apar ca fiind dinainte de februarie(ele sunt cele mutate/copiate aici, nu postate direct pe blogspot)

Multumim si ..revin! :)

luni, 15 aprilie 2013

Marfa noua!! Adica poze de azi, cu za tricicleta si cu un copil vesel nevoie mare:)

V-am promis, ma tin de promisiune. 
Marfa proaspata, primta acusica pe mail, un copil venit de-afara, azi..pe la amiaz'..
Cu tot cu tricicleta lui cea rosieeeeee....


Bonus: copiul semidezbracat, inainte de somnul de pranz :)
p.s.
Astea-s poze la care, cand ma uit, il vad pe Andrei...pe mine nu! :)) 
Pana si tatal meu m-a intrebat la un moment dat..."tu unde erai cand l-ati facut?"... :))

Vizitam parcurile. Prima statie: Cismigiu.

Weekend cu tricicleta, cu bascheti noi rosii cu Cars, cu Cismigiu in trei, cu Parcul Operei cu Diana, cu mult soare si vreme frumoasa, cu vata de zahar si banana, cu masnuta noua de la Tommy (v-am mai zis ca matusa Diana e cheltuitoare?), cu niste hainute noi si altele gata de dat caci desi sunt noi-noute cu eticheta chiar deja nu-i mai vin (da, am facut minicuratenie de primavara -prin dulapul lui Prichi), cu tot ce-i trebuie unui weekend ca sa poata sa fie numit minunat!!

Weekendul nostru in imagini..mai jos..
Am cules flori...


Am mancat banana-unii- vata de zahar-altii. A incercat sa fure din gura mea vata de zahar, dar nu i-a mers... :)
S-a plimbat si pe jos..cand cu tati, cand cu mami...

 A ras...sau a fost serios si sobru...

A adunat pietre...in Parcul Operei...




In curand adaug si foto cu tricicleta...
Asteptam primavara completa, ca sa vizitam zoo...Abia asteptam sa vedem cum va face la animalele de-acolo... :)

Hai s-aveti o luni suportabila! Poate chiar buna!? :)




vineri, 12 aprilie 2013

Maruntisuri de tot felul...

Spune un fel de "ate" care inseamna lapte. De "poua" v-am zis deja. "Ab"- este culoarea alb. Ceva gen "ocu" este ochiul si-l arata la steluta de mare cu care face baie sau la mine sau la animalutele lui, un fel de "chea" este urechea si se trage de-a lui..Un "dus" usor peltic este dusul... De altfel este usor peltic la mai multe cuvinte, asa cum a previzionat Andrei de cand a vazut cum isi tine limba peste dintii de jos:)). "Baba" spus cu un anumite accent este bebe... Ramane cu gura cascata (la propriu) cand ii spui raspicat, pe silabe, unele cuvinte mai complicate...si rade cand le aude si NU incearca sa le imite cu sunet, doar da din buze ca si cum ar vrea sa spuna ceva, numa' ca nu o face:). "Ata" este alta. (de exemplu: cand face lego, pune o piesa, apoi "ata" zice si ia alta si-o adauga, ata..si ia inca una..si tot asa pana le face pe toate. Ieri l-am lasat sa vad ce fel le pune el dupa capul lui...si i-a iesit o chestie din cuburi cu o forma absolut futurista..regret ca n-am pozat-o, dar a si distrus-o in cateva secunde dupa ce-a terminat-o..).

Incearca sa se urce in tarc...din afara lui, daca acolo a poposit vreo jucarie pe care si-o doreste atunci. Se prinde cu mainile de marginea de sus si incearca sa se ridice in maine..e extrem de haios/caraghios cum se chinuie el cu picioarele falfaind in aer, fara sprijin la ele...incercand sa se arunce inauntru... 

In parc, zilele trecute, s-a urcat in..caruciorul altui copil! Singur, intr-o secunda. Se instalase comod, pentru ca asa ajungea la o jucarie pe care-o filase el la carutul aluia.... 

S-ar putea sa inceapa si la el perioada cocotarilor?? Nu stiu..deocamadata e inca pototlit la subiectul asta...nu face prea multe din astea. Ceea ce ma cam bucura, caci la cat de neatent si de repezit este..nu-l vad bine cu cocotarile lui...

Ieri, in parc, l-am gasit cu Tati facand piramida de pietre...adunase baiatul o gramada serioasa, le punea pe banca in gramajoara, la dadea jos, iar le punea pe banca...una cate una..cu mare atentie si grija... Cam la fel cum face cu toate cartile din raft... cu toate hainele din sertare... Scoate tot...pune la loc..iar scoate..iar pune..ce placere o gasi in asta zau ca nu pricepem! :)

Cam astea mi le-am adus acu' aminte..

Pro si Contra tricicleta

Dupa indelungi procese de meditatie...am decis sa-i luam tricicleta.
Mai exact asta:

Au fost, evident, argumente pro si contra. 
Pro: se duce la tricicletele de genul asta din parc, merge si pe post de inlocuitor de carucior (caci pana la parc mergem in carut, inca) si e buna si cand nu va mai fi nevoie de el, e practica si are roti din cauciuc (nu plastic din ala care se face praf in cateva saptamani/maxim luni), are centuri ca sa il tina in ea si cand vrea sa sara:) (din aia fara centuri n-ar merge caci nu cred ca ar sta in ea mai mult de 5 minute..); e mult mai usor de manevrat cand esti singur cu copilul (care mergesingur) in parc si el o ia ba in dreapta, ba in stanga, iar tu nu stii cu ce mana sa mai impingi si carutul si cu ce mana sa mai apuci si copilul... Si, nu in ultimul rand, a mea sora este pro---caci ma bazaie de luni de zile sa-i luam asa ceva:))
Contra: ca orice chestie din asta pt copii, timpul de utilizare e limitat...adica ne asumam un cost deloc mic (este 520 ron) pentru un obiect care va deveni -in aprox 1 an- inutil. 
Dar cum cum multe din cele utile-scumpe pt bebe (scaun de masina, scaun de masa, carucioare, premergator.etc) le-am primit, nu le-am cumparat...merita si el o investitie majora! :) Am zis! 
Asa ca...in weekend ne vom da cu tricicleta prin parc...so..sa ne tineti pumnii sa avem vreme buna, da??!!!?? :)

Vreme buna si plimbari frumoase va dorim si voua! 


joi, 11 aprilie 2013

Din lumea bebeluseasca adunate

Ma trezesc cateodata -cand ma uit la el- cum ma invadeaza o emotie din aia de face gol in stomac si uda ochii. Asa s-a intamplat de cand am venit cu el acasa de la maternitate, numai ca atunci ma gandeam ca am asa stari pentru ca sunt in perioada de labilitate psihica de dupa nastere :), dar iata ca starile alea au ramas si vin periodic, ba chiar cu emotia crescuta in intensitate.
Caci ma uit la el si inca nu-mi vine sa cred ca frumusetea si desteptaciunea asta mica (vedeti ce modesta sunt?) este rodul nostru, este bucatica din mine, este bobul ala mic de mazare pe care l-am vazut pe o ecografie, intr-un mai insorit. Ca este pisoiasul ala mic cu care am venit acasa, intr-un mijloc de decembrie...
Da, emotia a fost prezenta de cand l-am nascut, dar iubirea..iubirea fata de el a fost ceva care-a crescut in timp, a devenit mai mare si mai frumoasa cu cat bebelusul devenea baietel... 

Ma uit la el si-l vad pe Andrei in el, caci expresia fetei, unele priviri, anumite zambete sunt 100% ale lui Tati. Forma sprancenelor, gura, fruntea, toate sunt ale lui Tati... Ma uit la el si ma vad pe mine in el...in unele momente cand isi rotunjeste ochii si priveste asa, cu ochii rotunzi si cu zambet... Are bucle la urechi, bucle la ceafa.. Codita lui tati (formatul plantatiei lui de par) la ceafa. Vartejul meu din crestetul capului, ala de nu ma lasa sa fac mai nimic din ce-as dori propriului par... Ma uit la el si vad nuantele aramii ale parului sora-mii...Si, cateodata, are expresii care-mi aduc aminte de Mama...draga mea mama, care n-a apucat sa-si vada nepotul.. Si cand este concentrat la tv...da, il vad pe Andrei... Cand se enerveaza si se oftica..ma vad si pe mine... :) (cel putin asa aud din povestile sora-mii, ca eram cam ofticoasa daca nu eram bagata in seama sau daca nu-mi iesea cate ceva). 
Si dupa ce vad atatea asemanari cu noi, vad si "ceva"urile lui, alea care nu-s luate de la niciunul, expresiile si haioseniile personale despre care noi ne intrebam de unde-au aparut si daca le va mai avea si peste cativa ani...
Felul in care face el cu ochiul, inchizand/strangand din amandoi ochii-caci nu poate doar cu unul... Felul in care se stramba cand nu-i place ceva... Expresia de satisfactie pe care-o afiseaza cand descopera un gust nou de mancare, care-i place... Expresia de concentrare maxima cand face ceva, cand trebuie sa-i inchidem gura cu mana caci de atata concentrare sta cu ea deschisa :).. Buza lasata in jos si expresia de suparare- cand il intrebam "Cum plange bebe, Andrei?" si imita ce-a vazut in pozele cu copii, in reviste, cum l-a invatat Tati sa faca...ca mai apoi, in cateva fractiuni de secunda, sa rada ca si cum este 100% constient ca a facut o gluma foarte buna. Si chiar asa e, caci ne amuzam teribil de cat de mic teatrangiu este cand vrea el...
Si cuvinteste....pfoa...cat poate sa cuvinteasca!!! Mult, cu tot ce-i in jur, cu noi, cu masinile, cu desenele, cu jucariile, cu obiectele de mobilier..cu copiii in parc, cu parintii/bunicii/bonele copiilor din parc..cu toate... 
Se opreste in fata oamenilor care stau pe banci, in parc, si incepe sa voreasca cu ei...le inmoaie inimile si le smulge zambete tuturor...
Se iubeste pe sine de moare -cand se vede in oglinda. Se pupa, isi vorbeste...i-e drag de el, ce mai incolo si-ncoace!
Se agata de pantalonii nostri cand vrea sa ajunga la obiecte prea sus pentru el...De la vizor pana la felinarele din parc, pe care mi le arata si le-ar vrea atinse cand se lasa seara si se aprind...


Sunt atatea expresii, atatea gesturi, atatea figuri pe care imi doresc sa nu le uit niciodata.. E atat de misto perioada asta, in care descopera lumea si se descopera pe el... 
Ma uit la el...si mi-as dori sa il putem creste intr-o lume care sa nu-l doara niciodata, o lume in care sa nu fie ranit si sa nu raneasca..o lume care sa nu-i modifice bucuria asta a lui de-a trai, de-a inventa, de-a fi... Mi-as dori ca puiul nostru sa ramana asa frumos pe dinauntru cum este acum. Si...u know what?...stiu ca lumea aia e una ideala, ca ea nu exista, dar mai stiu si ca noi facem tot posibilul ca sufletul lui sa ramana cat mai frumos si zambet lui cat mai larg. 
Si sunt convinsa ca toti parintii-parinti fac asa...dar tot am simti nevoia sa scriu despre asta...pentru cand va fi mare-mare si se va intreba cum era el si cum eram noi cand el era mic-mic...


Si pentru ca vreau sa stie cat de mult si cat de "in bine" ne-a schimbat vietile! Si asta o spune o femeie care, acum vreo 3 ani ar fi jurat ca ea nu va face copil. :)

miercuri, 10 aprilie 2013

La Multi Ani, frate!!!

De data asta va scriu eu, Andrei Stefan, chiar daca nu stiu sa scriu inca- m-am concentrat si i-am transmis lui Mami ce vreau sa scriu si ea executa! La noi functioneaza foarte bine telepatia! Suntem niste smecheri, ce mai!
Stiti deja multe despre mine, stiti cate luni am (ca ani e mult spus, deocamdata!), stiti ce mananc, cat si ce vorbesc, stiti ce jocuri si jucarii si activitati imi plac, stiti ce fac pe-acasa, stiti ca sunt vesel, ca imi bucur parintii...ce mai incolo si-ncoace..stiti o multime de lucruri!!!
Stiti ca am un bunic, singurul dintre cei patru pe care alti copii ii au... Stiti ca am doua matusi- una este Diana, sora lui Mami, pe care o vad des si care ma alinta tare-tare...iar cealalta este Marika, sora lui Tati, care sta in USA si care-mi trimite haine frumoase cu care ma mandresc tare-tare (chiar ieri am primit un pachet nou si am zarit eu si niste masinute super bestiale!)...

Ei, bine, ce nu stiti este ca eu am si un frate!! Il cheama tot Andrei (pai cum altfel?), traieste in Suedia de cand era destul de mic, seamana si el cu Tati (baietii din neamul Partos seamana toti intre ei, se pare!), are o iubita Capricorn, ca mami, asa ca sigur e un tip cool! :)
Ideea este ca azi..azi e ziua lui si m-am gandit sa-i spun si eu La Multi Ani! Si sa-i spun ca mi-ar placea sa ne cunoastem, la un moment dat! Ca mi-ar placea sa pot si eu, cand o sa fiu mai mare, sa spun ca am un frate mai mare super meserias!
Asa ca..ma repet.. La Multi Ani, frate-meu!! Sa fii sanatos, voios, sa ai parte de muulte bucurii si de muulte zambete!!! Si, macar cateodata, sa-ti aduci aminte si ca ai un frate pe-aici, care-i tare dornic sa te cunoasca! :)

Cu drag,
Andrei Stefan zis si Prichi

Breaking news!!!

Copilul nostru este un miniholbator la TV. S-a luat dupa Tati si baleiaza programele, in cautarea unuia care sa-i placa. Cand nu-i place ce vede face asa: 
Si nu prea ii place ce vede...asa ca tot schimba...si schimba...si schimba...si iar face mutrisoara de mai sus...

Plictisit de ce dau astia la tv, iese afara... Cand e gata de iesit arata asa...


Hai pa, va pup! :)

marți, 9 aprilie 2013

Postare ALTFEL. Nevoie de ajutor!

Scriu pe blogul acesta despre o multime de lucruri mici, progresele lui Andrei Stefan, giumbuslucurile cu care ne lumineaza viata. Toate aceste intamplari care noua ni se par normale, care noua ne sunt normale, care vin de la sine odata cu cresterea lui frumoasa si sanatoasa.

Dar aceasta postare nu va fi despre Andrei Stefan. Aceasta postare va fi despre copii care n-au avut norocul lui, despre parinti care n-au avut norocul nostru. Despre copii care si-au trait si-si traiesc copilaria ca pe o vesnica lupta, despre parinti care din ras au trecut in plans.
Citind cateva dintre multele (prea multele!!!) cazuri de copii cu probleme, mi-am dat seama cat de greu le este unora, cat de mica era problema noastra cu refluxul (singura care a fost o posibila urmare a nasterii lui premature), cat de putin important este ca 10 luni n-am dormit mai mult de 3 ore legate nicio noapte... Nu, noi n-am avut probleme! Slava Domnului, noi avem un copil sanatos si vesel si..
Sunt copii care, desi au peste 1 an..2 ani..inca n-au reusit sa stea in fundulet..ori sa spuna mama...mi se face pielea de gaina si gol in stomac... Va puteti imagina cum ii este acelui parinte care, de cand i s-a nascut pruncul, viata lui a devenit o permanenta lupta, o permanenta cautare de spitale si de tratamente...?? 

Si mi-am amintit....abia nascusem...eram in saptamana 34, facusem tratamente ca sa il mai tin (reusisem doar o luna si un pic sa aman momentul nasterii)...stiam ca s-ar putea sa nu respire singur...Cand i-am auzit tipatul, am simtit ca ma linistesc...apoi mi l-au adus sa-l vad..sa-l pup...si l-au dus la sectia de prematuri...Din fericire n-a avut nevoie de aparate, a respirat singur, dar primele 2 zile tot sub un clopot a stat si avea langa el un tub care ii trimitea oxigen in nasuc (nu era in nas, ci doar langa fata lui)... Cand am mers sa-l vad la AT, cand l-am vazut cu branula in mana, cu cel mai mic numar de pampersi in care inota, un pisoi mic de 2,240kg si 46 cm...m-a busit plansul... M-a intrebat o asistenta ce s-a intamplat..i-am spus "e atat de miiic"...si m-a luat de mana si mi-a spus sa ma uit in jur, la ceilalti... El era Uriasul sectiei... restul aveau 1,200...1,300..cel mai mic avea 600grame!!!! Toti erau intubati, toti erau muult mai mici.... Da, pruncul nostru era chiar urias!! Si avea nota 8, ceea ce era foarte bine pentru un bebeu nascut prin cezariana la 34 de saptamani... La 3 zile il aveam in salon, langa mine. Deja papa de la tzitzi, caci a fost mancacios de atunci si eu, din fericire, am avut ce trebuia :)
Am iesit din spital cand alte femei, internate cu luni de zile inaintea mea, inca ramaneau acolo...cu copilasi de 1-2 luni, dar care n-aveau mai mult de 1,300kg...Ramaneau sa-si faca acolo Craciunul..poate si Revelionul...

A fost greu? Da, a fost greu pana am iesit. A fost greu si dupa ce-am iesit. Dar copilul nostru s-a dezvoltat frumos, armonios si a recuperat foarte bine!! 
Da, am mai avut parte de emotii si cand ne spuneau unii medici (renumiti, de altfel!!) ca din cauza ca a stat prea mult si prea..jos..in mine, s-ar putea sa aibe o problema cu gatul (nu prea intorcea capul decat pe una din parti)...dar am gasit si am facut kineto si totul s-a rezolvat prin gimnastica,,,
Da, am avut emotii si cand vomita in continuu..dupa fiecare masa...si niciodata nu stiam cat i-a ramas in stomac si intotdeauna imi spuneam in sinea mea ca e vina mea, ca am mancat ceva aiurea si d-aia...
Dar au trecut...si, cum va spuneam, comparativ cu ce patimesc alti (desi, de obicei evit sa fac comparatii) micile noastre probleme nici nu exista...
...
Altii n-au avut sansa...fie s-au nascut mult mai devreme si au ramas cu sechele din cauza nasterii premature, fie au avut parte de medici care n-au auzit de profesionalism, care n-au fost atenti si care au creat probleme pe viata acelor copilasi, fie pur si simplu CEVA a aparut si le-a perturbat cresterea si copilaria...

Unul dintre cazurile care m-au impresionat este al Ioanei. Daca veti citi -veti vedea despre ce este vorba. Va sfatuiesc sa cititi si sa va ganditi daca chiar nu vreti sa faceti nimic pentru a o ajuta???
Caci macar acel 2% in puteti directiona catre ea. Acei 2% pe care aveti libertatea de a alege unde ajung!  Puteti descarca de aici formularul. 
Tot ce trebuie sa faceti, dupa ce il descarcati, este sa completaţi datele personale în partea de sus şi să semnaţi în secţiunea “semnătură contribuabil”. Formularul completat trebuie depus la Administraţia Financiară de care aparţineţi (sau trimis prin poştă sub formă de scrisoare recomandată către aceasta) până cel târziu pe data de 25 mai.

Haideti ca nu-i greu! Siu nici nu trebuie sa scoateti ceva din buzunar, banii astia oricum se duc la stat!! Multumesc...in numele ei:
(p.s. NU, NU cunosc parintii Ioanei, nici pe fetita, am citit si m-a miscat. MULT! E normal sa ma miste...sunt mama de copil-multumim lui Doamne-Doamne, sanatos!!!-, dar sunt si fiica unei mame care a murit de cancer, nu demult...)




Suntem smecheri!

Caci ieri am omis cateva chestii importante, zau! :)
A inceput sa incerce sa spuna cuvinte dupa noi. Ce aude incearca sa spuna, daca este in mood de comunicare desigur :).

Ieri a facut o faza de m-a apucat rasul: are casuta aia cu acoperis in care bagi forme. Cel mai greu este sa o introduca pe aia verde, caci are forma cea mai neregulata dintre toate si o potriveste destul de greu. Despre ea vorbesc:
(credit foto- okazii.ro)

Statea el si tot introducea cercul la cerc, triunghiul la triunghi, patratul la patrat...ajunge si la aia verde...incearca la cerc- nu merge, roteste casa si incearca la patrat-nope, roteste iar si ajunge la decupatura potrivita..si da-i si incearca si da-i si chinuie-te si da-i si lupta..Nimic, nu vroia porcaria aia de forma sa intre prin spatiul potrivit nici batuta...asa ca...il observ -cu uimire- cum ridica rapid (intr-o fractiune de secunda)acoperisul, pune cu manuta lui forma in casa, pune rapid acoperisul la loc si ...continua sa bage celelalte forme, ca sa cum nimic nu se intamplase. A trisat!! A gasit calea sa fenteze nesuferita aia de gaura! Foarte tare, zau! (si daca voua nu vi se pare asa, n-am ce face, ca mie tot foarte tare si foarte desteptut mi se va parea copchiul acesta! Nah, c-am zis-o!)
Pe de alta parte sclipirea lui de smecherie nu l-a impiedicat ca, in aproximativ juma de ora de la faza asta, sa alerge in 4 labe dupa un ghemotoc de hartie prin casa...de arata ca un pisoi ce-alearga dupa ghem ...

Tot de curand, uitandu-se la BabyTV, auzindu-i pe aia zicand "BY-BY" a zis si el foarte vesel dupa ei un fel de bai-bai...

So...bai-bai si voua !!!

luni, 8 aprilie 2013

1an si 4 luni

Andrei Stefan a implinit 1 an si 4 luni, incredibil cum trece timpul, incredibile sunt schimbarile de la o saptamana la alta...
Si, desi stiu ca dupa 1 an nu se mai sarbatoreste in fiecare luna, noi tot ii spunem la multi ani si-l sarbatorim..in felul nostru. :)

Altfel..sarbatoare e in fiecare zi... :)
Cartile/cd-urile/tot ce era in primele doua rafturi de biblioteca (adica acelea la care ajunge) a fost mutat. Caci pasiunea lui nemasurata pentru carti l-a determinat sa scoata (de nenumarate ori!!) carte cu carte, revista cu revista tot ce era pe rafturile cu pricina..sa le rasfoiasca-mai intai- apoi sa inceapa sa rupa cate-un colt de pagina, colt pe care il intindea catre noi cu mare grija ca sa-l ducem la gunoi :) (da, e un copil care vrea sa pastram curatenia!!). Mai nou chestiile minuscule gasite pe jos ni le da in palma ca sa le aruncam ...nu, nu le mai duce direct la gura(v-am zis doar ca e un copil care pastreaza curat!!!). Cum s-ar spune a devenit selectiv, nah!!

Incepe sa spuna dupa noi unele cuvinte...cateodata mai bine, cateodata mai pe limba lui...  Vorbeste. Mult, Foarte mult. Pe limba lui cel mai frecvent, dar nu numai.. 
Cum face leul? - Si aici raspunsul este un mic raget...mic-pitic, dar simpatic foc...
Oaia- bee-baa sau mee-maa; rata si broasca sunt aca (cred ca de la mac si oac...cu un a in coada)...Porcul face --si aici vine zgomotul ala din gat, pe care eu i l-am tot repetat si el acum il face perfect!!! :) 
Brrr...sunt favorite, in continuare. Toate masinile, adica. Si le impinge si le zapaceste..le parcheaza -intre tevile de la calorifer si perete, unde construieste o parcare supraetajata, ca sa incapa toate in coltul ala (promit poza in curand)
Construieste deja lego (pana mai ieri alaltaieri doar desfacea ce construiam noi); baga cercul la cerc, patratul la patrat,etc--la casuta Ikea. Cand nu reuseste sa bage cate o forma se oftica si arunca acoperisul si lasa balta ce face... Recunoaste (sau pare ca recunoaste) culoarea rosie. E singura la care daca ii ceri ceva rosu (masina sau cub sau lego) iti aduce. Cu restul are vagi dileme... 
Cartile sunt in continuare deliciul lui, mai mult cele care nu-s pentru copii decat ale lui, dar..merge si-asa... 
In general, orice face face cu maxima concentrare...si cand spun maxima credeti-ma ca asa este: daca vorbesti cu el in timp ce face ceva NU TE AUDE. Ne ignora 1000% cand este calat pe ceva... Cuvantul magic cu care-l scoti din starea asta este...da, ati ghicit, PAPA!! Cand aude papa lasa orice face si-o ia la picior pana la scaunul lui de masa, unde, cand ajunge, se agata gata sa se urce in el si deja maraie a "mi-e foame, da-mi repede-repede sa mananc!!"

Slava Domnului, mananca bine!! Cam ..orice... (a se citi orice ii dam, ca nu-i dam chiar orice).. Cele care-i plac mult le si rontaie/mesteca..alea care-i plac mai putin le mananca maruntite/pasate (inca)... Ii place spanacul, somonul, mango, kiwi, banana, biscuitele, ciorbele acre-acre, sucul de mar/morcov...Astea asa..la prima strigare, si ma refer la cele pe care le rontaie singurel.. In rest..oricum mananca o multime de chestii, dar n-o sa le insir acum/aici... 

E un simpatic, e un vesel, e un copil chiar cuminte (se trezeste vesel, sta si se joaca in patut la el pana ne ducem in camera, nu tu maraieli, nu tu plans, iar cand intram in camera e tot numai zambet si vorbe...deja iti arata cate-o jucarie si zice cate ceva..cum te vede)

Este extrem de muzical (pe bune! si nu cred ca-i de mirare). Se joaca cu vocea lui si canta ca personajele din desene, sau imita sunetele scoase de noi... Rade de nu mai poate cand dansam cu el in brate, danseaza si singur cand ii place cate ceva...da din fundul ala meserias al lui de n-ati vazut :) :)

...
Si, ca sa divaghez putin, zilele trecute a venit o colega cu al ei bebe prin firma.. (daca ma citeste o sa stie ca de ea e vorba...dar nu-i spun numele). Un prichi simpatic si vesel, radea cu toata gura lui fara dinti, l-am luat in brate si era tot un zvac...simpatic foc, zau!! Si..asa mic mi s-a parut (desi el este foarte bine pentru cele cateva luni ale lui)...si asa nu-mi venea sa cred ca si al nostru a fost asa mic... Ba nu, al nostru a fost cu muuult mai mic!! :) :) (daca e sa respect realitatea) Ma rog, ce incerc sa spun este ca acum, cand il vad in brate la Andrei asa lungut si asa baietel...ori cand vad un alt bebeu (la jumate' din varsta alui nostru) si il compar cu pruncul nostru...imi dau seama cat a crescut...cum a trecut timpul...si cat de minunat ne-a transformat pe noi, amandoi parintii, in acest timp...
Da, este o mica minunatie, o jucarie vie,vesela,simpatica si draga-draga!!! 
Si arata cam asa....

marți, 2 aprilie 2013

Foame mare pe piata imobiliara

So..inchiriem garsoniera. Am mai avut niste tentative, dar n-am vrut agentii, am incercat prin cunoscuti, am decis (atunci) ca mai bine o mai tinem...
Intre timp "am scos-o pe piata" si -de cand am dat anuntul- telefonul zbarnaie in continuu...99% din cei care suna sunt din agentii. Se agita baietii/fetele...mi se pare si normal, cata vreme ei isi iau comisioane grase de la proprietar, dar si de la chirias... 
Ceea ce nu inteleg eu, insa, este cum vrea un agent sa inchirieze ceva ce NU VEDE inainte...doar pe vorbele prorpietarilor...ca noi putem spune cate-n luna si-n stele, sau sa facem poze absolut bestiale din unghiuri care s-o arate de 5 ori mai mare si mai speciala decat este... Normal mi se pare asa: ok, esti agent, te duci si vezi, eventual iti faci foto ca sa ai ce arata clientului, iti notezi profilul de chirias preferat de proprietar (noi, de exemplu, vrem fara animale de companie si de preferat nefumator; plus alte detalii-detalii importante insa!) abia apoi te apuci si vezi ce anume din potentialii tai chiriasi s-ar potrivi cu ce vrea prorpietarul, ii arati pozele si-i spui care-s conditiile finaciare solicitate de proprietar (ca daca unu' are 100 euro de dat, iar proprietarul vrea dublu sau triplu, nici n-are sens sa te obosesti sa ii arati)...abia apoi, daca mai este cazul, rasari cu chiriasul la usa proprietarului, pentru vizionare. Asa e cea mai buna eficienta: nu pui pe nimeni pe drumuri degeaba.
Dar agentii de la imobiliare fac invers: ei vor sa vina cu cat mai multi, daca se poate tu -proprietar- sa stai toata ziua in casa de inchiriat si sa-i astepti cu mana streasina la ochi...
Unul suna aseara, pe la 20, ca e la distanta mica ("in zona") de garso, c-ar ajunge in 10 minute, - poate sa vina s-o vada? Nu, nenica, nu poti,ca noi mai facem si altceva in afara de inchiriat garsoniera!! Joburi, copil, somn noaptea, astia n-au auzit de asa ceva? Ei nu isi iau pauza? Ei nu dorm, nu mananca, nu au vieti personale???!!!???

Ma rog, amuzant...
Asa cum, amuzanta a fost si o tipa care a sunat ieri (nu era agentie, era chiar potential chirias) si care dorea sa-si aduca mobila cu ea, desi anuntul mentiona foarte clar ca este mobiltata deja!!! 
De ce nu citesc oamenii cu atentie ce scrie acolo? De ce sa pierzi timp, bani (pe telefoane, smsuri), energie..etc-etc...? 

Stiti vorba aia "unde nu-i cap vai de picioare"??? Ei, bine, asa bine se potriveste cu ce vad eu acum...cum nu va imaginati!!

Altfel..suntem foooarte bine...ne bucuram din plin de vremea asta frumoasa-frumoasa...ne plimbam mult, ne jucam mult, iar detalii despre toate astea va mai dau maine...caci azi fuuuug la vizionari :)

eu. eu. eu.

Ma puteti citi si pe blogul nou, mai exact aici . Nimic schimbat, doar inca o casa. Deh, imi place sa am mai multe 😊😉